Rugăciunea biruitoare

Devoțional zilnice 8 ianuarie 2019

În orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. (Filipeni 4:6)

Este datoria noastră să ne rugăm; așa a rânduit Dumnezeu. Bogățiile universului Îi aparțin Lui. El are la dispoziția Sa toate comorile vremelnice și spirituale și El poate îndeplini orice cerere din plenitudinea Sa. Suflarea o primim de la El; orice binecuvântare vremelnică de care beneficiem este darul Său. Suntem dependenți de El nu doar pentru binecuvântările vremelnice, ci și pentru harul și puterea de a ne feri să cădem în ispită. Avem nevoie în fiecare zi de Pâinea vieții, care să ne dea putere și vigoare spirituală, la fel cum avem nevoie de hrană pentru a ne susține puterile fizice și a avea mușchi puternici. Suntem cuprinși de slăbiciuni și neputințe, îndoieli și ispite; însă putem veni la Domnul Isus cu nevoile noastre și El nu ne va întoarce spatele. Trebuie să ne deprindem să căutăm călăuzire divină prin rugăciune; trebuie să învățăm să ne încredem în Acela de la care ne vine ajutorul. (…)

Trebuie să conștientizăm profund și cu seriozitate nevoile noastre. Să fim conștienți de slăbiciunea noastră și de faptul că suntem dependenți de Dumnezeu, să venim la El cu sufletul căit și cu inima zdrobită. Cererile noastre trebuie adresate în supunere deplină față de El; orice dorință trebuie să fie adusă în armonie cu voia lui Dumnezeu, și voia Lui trebuie să se facă în noi. (…)

Dacă umblăm în lumină – și Domnul Hristos este lumina – putem veni la tronul harului cu îndrăzneală sfântă. Putem prezenta făgăduințele lui Dumnezeu cu credință vie și să ne susținem cererile. Deși suntem slabi, greșiți și nevrednici, „Duhul ne ajută în neputințele noastre”… După ce ne-am înălțat cererea o dată, nu trebuie să o abandonăm, ci să spunem la fel ca Iacov când s-a luptat toată noaptea cu îngerul: „Nu te las să pleci până nu mă vei binecuvânta” (…) și, asemenea lui, vom birui.

Creștinii își pot păstra integritatea în mijlocul ispitelor cu care Satana îi asaltează numai dacă vor veghea în vederea rugăciunii și vor da pe față o credință vie… Vorbiți continuu inimii voastre în limbajul credinței: „Domnul Isus a spus că mă va primi și eu cred cuvântul Său. Îl voi lăuda; voi aduce slavă numelui Său.” Satana va fi pe aproape ca să îți sugereze că nu vei simți nicio bucurie. Răspunde-i astfel: „Am toate motivele să fiu bucuros pentru că sunt copilul lui Dumnezeu. Eu mă încred în Domnul Isus.” – Signs of the Times, 15 mai 1884

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro