Rugăciunea credinței

Devoțional zilnice 22 ianuarie 2019

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! – Psalmii 27:14

Credinţa a patru tineri evrei ne vorbeşte în vremuri de criză. Cei trei destoinici, Şadrac, Meşac şi Abednego, şi-au exprimat credinţa lor în puterea şi providenţa lui Dumnezeu (Daniel 3:16-18). Apoi împăratul care i-a persecutat a văzut o a patra Persoană, pe Fiul lui Dumnezeu, în cuptorul de foc în care fuseseră aruncaţi cei trei tineri pentru că refuzaseră să se plece înaintea altui dumnezeu. Povestea despre Daniel în groapa cu lei de asemenea ne inspiră credinţă.

Mi-am dorit şi eu să înţeleg ce înseamnă credinţa în viaţa mea de creştină. Uneori mă rog şi nu se întâmplă nimic. Când citesc vorbele lui Isus despre credinţa asemenea unei seminţe de muştar, care poate muta munţii (Matei 17:20), tânjesc şi eu să am acea credinţă. Am nevoie de credinţă! Am nevoie ca ea să deschidă porţile cerului, dar şi uşile de la locul meu de muncă, din familie, de la şcoală şi din fiecare decizie pe care o iau.

Zilnic m-am rugat să am şi eu credinţa lui Daniel, Şadrac, Meşac şi Abednego. Am nevoie de a patra Persoană oriunde merg. Am nevoie de ajutorul Lui nu doar pentru mine, ci şi atunci când îmi întind mâna pentru a-i ajuta pe alţii să aibă credinţă în El.

Dacă putem avea credinţă şi putem umbla cu Dumnezeu, vom fi schimbaţi. Dumnezeu ne va folosi pentru a atrage la El multe inimi frânte. Prin credinţă putem câştiga lupte, deoarece El ne înarmează cu putere pentru fiecare luptă împotriva vrăjmaşului. Câmpurile noastre de luptă vor fi schimbate în câmpuri de binecuvântări.

Prin credinţă vom vedea pietrele de poticnire cum se transformă în pietre de ajutor. Aceste lucruri se întâmplă atunci când ştim cine suntem şi cine ne ţine în palma Sa. Nimeni altul decât Isus.

Un alt motiv pentru care avem nevoie de credinţă este că vom putea aştepta răbdători răspunsurile la rugăciunile noastre. Îmi place ce i-a spus David împăratului Saul înainte ca tânărul David să meargă să lupte cu uriaşul Goliat: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el… Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului” (1 Samuel 17:32,47).

Pentru aceste personaje biblice care se rugau, credinţa a fost mâna pe cheia care le deschidea uşi. Dar rugăciunea fără credinţă este asemenea unei chei pe care nu are cine să o întoarcă.

Să ne rugăm cu credinţă, la fel ca aceste personaje biblice, şi Dumnezeu va deschide uşi şi pentru noi.

Pauline Gesare Okemwa

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro