Rugăciunea – model

Devoțional zilnice 7 ianuarie 2019

Doamne, învață-ne să ne rugăm… (Luca 11:1)

Mântuitorul lumii Se retrăgea adesea în singurătate pentru a Se ruga. Într-o anumită ocazie, ucenicii Săi nu erau prea departe, așa că I-au putut auzi cuvintele. Au fost adânc mișcați de rugăciunea Sa, căci aceasta era plină de putere și le-a atins inimile. Se deosebea foarte mult de rugăciunile pe care le rosteau ei și de orice rugăciune pe care o auziseră rostită vreodată. După ce Domnul Isus li S-a alăturat din nou, ei I-au spus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.” (…)

Este de mare importanță să ne rugăm Tatălui nostru ceresc. Ajungem să ne depunem tributul imperfect al recunoștinței la picioarele Sale, recunoscând iubirea și harul Său, de care suntem cu totul nevrednici. Ajungem să ne facem cunoscute nevoile și să-I prezentăm făgăduințele Lui. (…)

Domnul Isus ne-a lăsat o rugăciune în care fiecare expresie este plină de semnificație, o rugăciune care trebuie studiată și trăită în viața practică… Este o rugăciune care exprimă subiectele esențiale pe care noi trebuie să le prezentăm înaintea Tatălui nostru din ceruri. (…)

În Rugăciunea Domnească, tăria, puterea și sinceritatea sunt unite cu blândețea și reverența. Ea este o expresie a caracterului divin al Autorului ei. (…)

Rugăciunile lungi rostite în adunări sunt plictisitoare pentru cei care ascultă și nu pregătesc inimile oamenilor pentru predica ce urmează. Rugăciunea Domnului Hristos este în contrast vădit cu acest fel de rugăciuni lungi, în care sunt multe repetări de cuvinte. Fariseii credeau că vor fi auziți dacă vor vorbi mult și de acea făceau rugăciuni lungi, monotone și însoțite de plecăciuni.

Rugăciunea-model a Domnului Hristos este în vădit contrast cu rugăciunile păgânilor. În toate religiile false, ceremoniile și formele au luat locul evlaviei autentice și practice. (…)

Domnul Hristos i-a mustrat pe cărturari și farisei din cauza rugăciunilor lor pline de îndreptățire de sine… Rugăciunile de acest fel, care sunt făcute pentru a fi auzite de oameni, nu atrag nicio binecuvântare din partea lui Dumnezeu… În schimb, umilința este prețuită de Acela care a spus: „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide.” – Review and Herald, 28 mai 1895

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro