S-a stins lumina

Devoțional de seară

Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! – Apocalipsa 22:11

Într-o seară de miercuri, în timp ce îi dădeam mamei mele de o sută unu ani medicaţia, s-au stins dintr-odată luminile. În acel moment s-a făcut linişte şi întuneric. M-am oprit, am stat liniştită şi am privit în jur. M-am gândit la Isus şi la Apocalipsa 22:11. Deşi eram în întuneric, nu m-am panicat, căci ştiam că atunci când El va veni, nu va fi un eveniment tăcut (1 Tesaloniceni 4:16). Am privit pe fereastră şi am văzut că tot cartierul era în întuneric.

Puţin mai târziu, meditând la momentul în care s-au stins luminile, m-am întrebat: Care va fi starea mea spirituală când „se vor stinge” luminile acestei lumi? Voi fi eu gata când Isus mă va chema? Adesea evenimentele ne permit să amânăm până la un moment mai potrivit. Dar nu până la ultima lumină care se stinge şi care va fi finală. Când Isus va reveni, El va spune: „Cine este nedrept, întinat, fără prihană şi sfânt să rămână aşa.” De aceea, alegerile pe care le fac astăzi hotărăsc destinaţia mea finală. Cu fiecare alegere, eu vreau să aleg viaţa veşnică. Asta mă duce cu gândul la domnul O., care este o rudă consacrată, prieten şi vecin. El are o personalitate plăcută şi este foarte respectat. Întâmpină pe oricine cu un zâmbet şi este primit cu multă dragoste şi admiraţie. În mai multe ocazii l-am invitat pe domnul O. să se închine cu noi. De fiecare dată avea o scuză pentru a nu face acest lucru. Odată a spus că va veni. Totuşi, când l-am sunat să îmi confirme, a spus că este prea ocupat. Am fost foarte dezamăgită de hotărârea lui, deoarece îi vorbisem de multe ori despre cât de mult îl binecuvântase Dumnezeu, dându-i o viaţă nouă şi eliberându-l de alcoolism, boală şi şomaj. Mi-am dat seama că îl judecam pe dl O.

Atunci, Dumnezeu, minunatul meu Salvator, m-a convins să nu îl judec pe dl O., ci mai degrabă să mă rog ca el să audă vocea lui Dumnezeu, care îl chema. Acum mă rog ca dl O. să nu amâne să accepte invitaţia lui Dumnezeu cât încă mai are ocazia. Mă gândesc la versetul care spune: „Dacă-L căutaţi, îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi” 2 Cronici 15:2). De aceea, mă rog ca eu să pot să îmi trăiesc viaţa în aşa fel încât să reflect caracterul lui Dumnezeu.

Fie ca toţi să mergem pe cale în puterea harului uimitor al lui Dumnezeu ca să fim găsiţi vrednici de binecuvântarea Lui atunci când ultima lumină se va stinge în această lume păcătoasă.


Sylvia Giles Bennett

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit