Să aducem roadele iubirii frățești

Devoțional zilnice 14 octombrie 2018

Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. (Ioan 15:8)

Unirea dintre Hristos şi poporul Său trebuie să fie vie, reală şi unică, asemănându-se cu unirea ce există între Tatăl şi Fiul. Această unire este rodul locuirii lăuntrice a Duhului Sfânt. Toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vor face cunoscută lumii unirea lor cu Hristos şi cu fraţii lor. Aceia în ale căror inimi locuieşte Hristos vor aduce roade ale iubirii frăţeşti. Ei îşi vor da seama că sunt datori, ca membri ai familiei lui Dumnezeu, să cultive, să nutrească şi să perpetueze iubirea şi comuniunea creştină, în spirit, cuvinte şi acţiune.

A fi copii ai lui Dumnezeu, membri ai familiei regale, înseamnă mai mult decât presupun mulţi. Aceia care sunt socotiţi de Dumnezeu ca fiind copii ai Săi vor manifesta, unii pentru alţii, o iubire asemenea iubirii lui Hristos. Ei vor trăi şi vor lucra pentru un scop – reprezentarea potrivită a Domnului Hristos în faţa lumii. Prin iubirea şi unitatea lor, ei vor arăta lumii că au acreditarea divină. Prin nobleţea iubirii şi a renunţării de sine, ei le vor arăta celor din jurul lor că sunt urmaşi credincioşi ai Mântuitorului. „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei: dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35). (…)

Cea mai puternică dovadă pe care un om o poate da lumii că el a fost născut din nou şi că este un om nou în Isus Hristos este manifestarea iubirii pentru fraţii săi, făcând fapte asemenea lui Hristos. Aceasta este mărturia cea mai minunată ce poate fi dată în favoarea creştinismului şi abordarea care va câştiga suflete pentru adevăr. (…)

Hristos îi aduce pe toţi adevăraţii credincioşi într-o completă unitate cu Sine, chiar acea unitate care există între El şi Tatăl Său. Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu sunt legaţi unii de alţii şi legaţi de Mântuitorul lor. Ei sunt una cu Hristos în Dumnezeu. (General Conference Bulletin, 1 iulie 1900)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro