Să apreciem diferenţele

Devoțional zilnic

Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus. Filipeni 2:4,5

Un prieten a mărturisit odată că cei doi copii ai săi erau atât de diferiţi unul de celălalt, încât devenise dificil pentru el să-i iubească în mod egal. Avea tendinţa să favorizeze copilul care îi semăna mai mult. Acest lucru a continuat până în momentul în care a realizat că Dumnezeu îi oferise exact copiii de care avea nevoie pentru a-l ajuta să crească în cunoaşterea lui Hristos. Astfel a ajuns să înţeleagă şi să-şi aprecieze copiii pentru unicitatea lor.

O mamă meticuloasă avea un fiu neglijent în ale curăţeniei. După ani de zile în care a încercat să-l schimbe, a înţeles că, din punct de vedere moral, comportamentul lui nu era greşit. Imediat ce a realizat că o persoană foarte îngrijită nu este superioară din punct de vedere moral faţă de o persoană dezordonată, a reuşit să se bucure cu adevărat de fiul ei, l-a ajutat în slăbiciunile lui şi l-a încurajat să-şi dezvolte calităţile. Pentru a ajunge să apreciem şi să înţelegem trăsăturile specifice ale copiilor noştri, este necesar să avem în vedere patru întrebări:

1. Ce îi oferă energie copilului meu? îi place să stea în compania altor persoane? Sau preferă să stea singur? Cei doi copii ai noştri adorau să-şi petreacă timpul cu prietenii lor. Fiul nostru, pe de o parte, îşi aducea toţi prietenii acasă, unde tuturor le plăcea să aibă activităţi diverse şi mâncare din belşug. Fiica noastră, în schimb, considera casa un loc în care te poţi refugia şi îţi poţi recăpăta energia.

2. Cum procesează informaţia copilul meu? Unii se bazează în mare măsură pe cele cinci simţuri, în timp ce alţii se sprijină mai mult pe intuiţie. Concentrarea atenţiei asupra lucrurilor mărunte este un pic dificilă pentru ei. Din acest motiv au nevoie de răbdare şi de încurajare. De obicei, copiii sunt creativi.

3. Cum ia copilul meu decizii? Copilul raţional te va scoate din sărite cu întrebări.

4. Cum se raportează copilul meu la lumea exterioară? Unii au opinii puternice, sunt ordonaţi, le place să facă alegeri şi se descurcă mai bine când au program şi planuri bine stabilite. Au nevoie să ştie ce se întâmplă şi au nevoie de ajutor în luarea deciziilor bune.

Când recunoaştem aceste nevoi şi renunţăm la compararea copiilor noştri, le dăm libertatea să se dezvolte şi să devină ceea ce au fost meniţi să fie.

Doamne, ajută-mă să-mi văd copilul prin ochii lui Hristos: unic, de neînlocuit şi plăcut!


Susan Murray

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit