Să clădim pe Isus

Devoțional zilnice 13 iulie 2018

A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. – Luca 6:48

Într-o seară, am văzut la ştiri că o ploaie abundentă a provocat prăbuşirea unei biblioteci proaspăt construite. Administraţia şcolii a cerut fonduri pentru construirea unei biblioteci noi şi pentru cumpărarea de cărţi. Până la acel moment, biblioteca era într-unul dintre birourile şcolii. Multe persoane au contribuit la proiectul de construcţie, în diferite moduri. După câteva luni, clădirea a fost finalizată şi inspectată. S-a hotărât data pentru ceremonia de deschidere. Era chiar ziua când aveau să fie livrate cărţile pentru bibliotecă. Elevii îşi imaginau deja cum se vor dezvolta din punct de vedere academic cu ajutorul acestei biblioteci.

Într-o zi însă, a izbucnit o furtună care a adus după sine ploi abundente şi vânt atât de puternic, încât noua clădire a bibliotecii s-a prăbuşit. Toată bucuria şi toate aşteptările s-au năruit. Ce privelişte tristă a fost aceea a rafturilor şi a cărţilor îmbibate cu apă şi pline de moloz! Ce a produs prăbuşirea bibliotecii nou-construite? Investigaţiile ulterioare au scos la iveală faptul că fundaţia nu fusese suficient de puternică. Din cauza unei fundaţii slabe, toată investiţia financiară, donaţiile de carte, timpul şi energia consumate în acest proiect au fost pierdute.

Această întâmplare mi-a reamintit de parabola lui Hristos despre cele două case zidite (Luca 6: 46-49). Două case au fost construite pe două temelii diferite. În ziua furtunii, casa zidită pe nisip s-a prăbuşit, iar cea zidită pe stâncă a rămas în picioare. Imaginile de la ştiri care prezentau fundaţia şubredă mi-au stârnit brusc sentimente de teamă, deoarece m-am gândit la fundaţia pe care am pus-o în educaţia copiilor mei. Ştiu că am făcut bine oferindu-le cadouri în diferite ocazii. Dar li L-am făcut cadou şi pe Isus? Am investit în educaţia lor, oferindu-le o bază academică bună. Dar i-am ajutat să clădească pe Isus, Stânca? Dacă nu i-am ajutat să-şi clădească caracterele pe o temelie fermă, Isus Hristos, înseamnă că nu le-am oferit cel mai mare Dar dintre toate. Vor reuşi ei să reziste în faţa vânturilor puternice ale ispitelor şi încercărilor din această lume?

Doamne, iartă-mi greşelile pe care le-am făcut în educarea copiilor pe care mi i-ai încredinţat. Ajută-mă să clădesc pe Tine şi călăuzeşte-mă în educarea lor pe o temelie corectă.

Gertrude Mfune

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro