Să construim pentru veșnicie

Devoțional zilnice 20 august 2018

Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. – Romani 12:4,5

Dumnezeu ne-a dat ochi să vedem, urechi să auzim, nas să mirosim, piele să atingem şi limbă să gustăm. Precum diferitele părţi ale corpului nostru îndeplinesc diferite funcţii, la fel sunt şi membrii care alcătuiesc trupul bisericii şi care au diferite roluri. Fiecare persoană este binecuvântată cu diferite talente, care, la rândul lor, clădesc împărăţia lui Dumnezeu.

Romani 12:6 ne spune de asemenea că „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat”. Aceasta înseamnă că fiecare dintre noi, cu feluritele noastre talente şi daruri, este chemat să le folosească pentru clădirea împărăţiei lui Dumnezeu. Noi trebuie să cultivăm aceste talente, daruri şi abilităţi individuale în vederea câştigării sufletelor pentru veşnicie.

Creaturile care îşi iau viaţa de la Dumnezeu ar trebui să-I aducă în schimb Creatorului lor cinstea, gloria şi lauda care I se cuvin Numelui Său sfânt. Făcând acest lucru, ajungem să fim asemenea Lui, după chipul şi asemănarea Sa.

Ne folosim la maximum talentele, prin credinţă, şi, plini de recunoştinţă, avem încredere în faptul că Mântuitorul Se bucură să ne cântărească talanţii folosiţi pentru clădirea împărăţiei Sale.

Cu ajutorul Său, ne dezvoltăm aceste talente, convinşi fiind de faptul că Dumnezeu ne va şlefui, curăţa şi desăvârşi potrivit voinţei Sale, pregătindu-ne pentru lucrarea Sa.

Nu trebuie să ne desconsiderăm niciodată talentul, deoarece, în înţelepciunea Sa, Dumnezeu ţese împreună talentele fiecărui individ în parte pentru a crea o frumoasă tapiserie. Fiecare talent trebuie folosit în aşa fel încât să ne atragă inimile foarte aproape de Dumnezeu.

În plus, fiecare talent folosit corect le oferă oamenilor o mai bună înţelegere a cerului.

Când ne predăm vieţile voinţei lui Dumnezeu, El ne echipează pentru lucrarea Sa. Ne sporeşte talentele, timpul şi bucuria de a fi parteneri cu El. Devenim împreună-lucrători cu Dumnezeu. El ne pune pe drumul cel bun, în timp ce noi ne desfăşurăm treburile de zi cu zi, având în acelaşi timp un ochi îndreptat spre Dumnezeu şi spre împărăţia Sa, care stă să vină.

Samantha Bullock

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro