Să dăm altora din dragostea lui Dumnezeu

Devoțional zilnice

Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război, izbăvirea. – Isaia 61:1

De-a lungul anilor, fiecare persoană îşi formează o reputaţie socială. Dar foarte puţini oameni, în secolul al XXI-lea, şi-au gravat numele pe zidurile istoriei ca Maica Teresa de Calcutta prin lucrările ei altruiste. S-a născut ca Anjezë Gonzhe Bojaxhiu (1910–1997), în Üsküp, Kosovo Vilayet, Imperiul Otoman (Skopje de astăzi, Macedonia). În 1950, Maica Teresa a fondat Missionaries of Charity (M.C.), o organizaţie religioasă romano-catolică, al cărei scop, după cum spunea şi ea, era să îngrijească de „cei flămânzi, dezbrăcaţi, fără adăpost, ologi, orbi, leproşi, de toţi cei care se simţeau nedoriţi, neiubiţi, neîngrijiţi de societate, oameni care au devenit o povară pentru societate şi sunt respinşi de toţi”. Membrii acestei congregaţii trebuiau să adere la legământul de castitate, sărăcie, ascultare, dar şi să „slujească din toată inima celor mai săraci dintre cei săraci.

Adunarea a început ca o comunitate mică, cu doar 12 membri din Calcutta (acum Kolkata), India, şi a crescut treptat în toată lumea. Maica Teresa a primit Premiul Nobel pentru Pace pe 17 octombrie 1979. În discursul ei de acceptare a premiului, susţinut la Oslo pe 11 decembrie, ea spunea că Ioan Botezătorul nici nu se născuse încă atunci când „l-a recunoscut pe Prinţul Păcii Hristos, care a venit să aducă veşti bune pentru tine şi pentru mine. Şi, dacă aceasta nu era destul – nu a fost destul ca El să se facă om – a murit pe cruce pentru a arăta o dragoste mai mare pentru tine, pentru mine, pentru acel lepros, pentru cel care murea de foame şi pentru cel dezbrăcat care aştepta pe străzi nu doar în Calcutta, ci şi în Africa, New York, Londra şi Oslo – şi a insistat ca noi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne iubeşte El pe noi.”

Ce putem învăţa de la Maica Teresa? Nu toate citatele frumoase pe care i le atribuie lumea sunt cu adevărat ale ei. Dar nimeni nu poate reduce la tăcere sau nega exemplul ei inspirator de viaţă. Să medităm la un sfat înţelept dat de ea: „Nu căuta lucrurile mari, încearcă să le faci pe cele mici cu dragoste… Cu cât este mai mic un lucru, cu atât mai mare trebuie să fie dragostea noastră.” Să punem în practică acest sfat cu cei din jurul nostru.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit