Să găsim iubirea Lui peste tot în jurul nostru

Devoțional zilnic

Şi noi dar (…) să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus. Evrei 12:1,2

Părinţii cu copii mici sunt cei mai ocupaţi părinţi din lume. Printre toate solicitările vieţii, ei trebuie să decidă în permanenţă cum să îngrijească, să instruiască şi să construiască momente pline de bucurie pentru copiii lor. În pasajul de azi, Pavel ne învaţă despre importanţa menţinerii ochilor aţintiţi asupra lui Isus.

Uitându-mă în urmă la modurile prin care părinţii ne-au arătat cum să facem acest lucru, una dintre activităţi iese clar în evidenţă ca exemplu de trăire a acestui principiu. În după-amiezile de Sabat, ei organizau o ieşire în natură. Deseori era o plimbare la un heleşteu retras, ascuns după un deal şi înconjurat de sălcii plângătoare subţirele. Când ne pregăteam de plecare, tata ne ajuta să ne luăm nişte mici recipiente. Scopul lor era să adunăm în ele ceva pe care să îl putem arăta altora şi despre care să discutăm apoi cu toţii.

Ce tare ne mai distram în timpul căutărilor noastre după elementul perfect pe care să-l putem arăta! Uneori era o specie nouă de doare, alteori era un mormoloc sau o insectă. După ce fiecare găseam câte ceva, mama desfăcea o pătură, pe care să ne aşezăm, iar tata începea discuţia. Pornind de la sora noastră mai mică, el întreba: „Ce-ţi spune ţie această floare despre Isus?” în timp ce ea ţinea floarea astfel ca fiecare dintre noi să o poată mirosi, striga: „Isus este fruuu-moos! La fel ca această floare!”

Apoi, următoarea surioară menţiona: „Acest mormoloc se va transforma într-o broască, pentru că Isus face minuni.” într-un final, sora cea mai mare sugera: „Cred că această omidă va deveni un fluture regal, pentru că are desenate dungile specifice şi pentru că Isus vrea să învăţăm că El ne poate schimba inimile.”

Drumeţia se termina doar atunci când ajungeam în casă şi ne aşezam cu atenţie specimenele pe un panou sau pe noptieră, pentru a avea grijă de ele în săptămâna care urma. Tata şi mama ne cereau să le examinăm în fiecare zi, pentru a ne reaminti de Isus toată săptămâna.

Bunule Salvator şi Prieten, Te rog, ajută-mă să Te zăresc în această lume aglomerată din jurul meu! Ajută-mă să construiesc momente frumoase şi distractive pentru copiii mei, momente în care ei să Te recunoască în frumuseţea din jurul lor!

Lynn Ripley

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit