Să hrănim creşterea spirituală a copiilor noştri

Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete. Proverbele 11:30

Acum câţiva ani am primit de la un cultivator un cadou ce conţinea trei cactuşi din Arizona. Am pus ghiveciul pe pervazul ferestrei din bucătărie, împreună cu alte plante. De fiecare dată când udam acele plante, simţeam nevoia să ud şi cactuşii. Şi, chiar dacă instrucţiunile spuneau clar să fie udaţi cu câte o linguriţă de apă o dată pe lună, câteodată le ofeream câte un mic bonus, gândindu-mă că vor fi foarte fericiţi să primească puţină hidratare extra. Dar, după câteva luni, unul dintre cactuşi a început să se încovoaie şi să îşi schimbe culoarea. Îl udasem prea mult şi îl omoram din prea multă bunătate.

Pentru a se dezvolta, un copil are nevoie de hrană, de apă şi de adăpost, la fel ca plantele. Dar fiecare plantă are nevoie de cel mai bun sol, de fertilizator şi de cea mai bună apă pentru a-i împlini toate nevoile speciale, pentru a creşte şi a înflori. Toţi copiii au nevoie de aceste lucruri, în primul rând, un copil are nevoie să crească într-o familie cu un simţ puternic al eticii şi al valorii. Aceste lucruri se observă în modul în care ne comportăm unii cu alţii şi reprezintă convingerile familiei. Acestea îi oferă copilului simţământul de siguranţă de care are nevoie pentru a trece dincolo de durerea şi de dezamăgirile vieţii. Noi punem bazele vieţii de rugăciune a copilului nostru prin obişnuinţa de a ne ruga împreună cu el în momente de bucurie sau de îngrijorare.

În al doilea rând, un copil are nevoie de un sentiment de înrădăcinare şi comuniune. Ritualurile familiale de închinare, slujbele bisericii şi participarea la evenimente speciale consolidează simţământul de apartenenţă al copilului.

Şi, în al treilea rând, un copil are nevoie să ştie că este iubit pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce poate sau nu poate realiza. Trebuie să ne întrebăm: „Cum aş putea să îmi manifest necondiţionat iubirea faţă de copilul meu şi în acelaşi timp să-i insuflu principiile religioase pe care le consider atât de valoroase?” Părinţii reprezintă sursa cea mai importantă de semnificaţie spirituală în viaţa copiilor lor.

Poate vă plac violetele, dar Dumnezeu v-a lăsat în grijă un cactus. Sau poate că vă plac pinii, dar Dumnezeu v-a oferit un rododendron pentru a-l creşte. Cereţi-I înţelepciune pentru a şti cum să vă îngrijiţi cel mai bine plantele pe care le aveţi în grijă!

Doamne, binecuvântează-mi copilul în modul de care are el nevoie astăzi!


Susan Murray

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro