Să-I mulțumim lui Dumnezeu în orice situație!

Devoțional zilnic

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi! – 1 Tesaloniceni 5:18

Încă de la o vârstă fragedă, am auzit des în familia mea cuvintele „recunoscător” şi „mulţumitor” şi ele mi s-au întipărit adânc în minte. Din nefericire, mi-am format o atitudine de nerecunoştinţă, dar, slavă Domnului, părinţii nu m-au considerat niciodată o cauză pierdută. Ori de câte ori se ivea ocazia, îmi reaminteau să spun „mulţumesc”, fie că eram acasă, fie că eram în altă parte. La închinarea în familie, îl auzeam pe tatăl meu mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru familia noastră. Iar mama, când ne îmbrăţişa de noapte bună, spunea: „Mulţumesc, Doamne, pentru copii!”

Odată, în primul meu an de colegiu, mi-am auzit numele strigat cu voce tare în timp ce mă grăbeam să ajung la clasă. Era colega mea de cameră. Venea către mine cu braţul ridicat şi spunând:

– Uite stiloul tău preferat din setul pe care l-ai primit de la părinţii tăi la absolvirea liceului! M-am gândit că o să-ţi faci griji că l-ai pierdut şi am alergat după tine să ţi-l dau.

În timp ce-mi explica, mi-am adus aminte că părinţii mei mă învăţaseră să fiu recunoscătoare şi să apreciez eforturile altora. I-am mulţumit şi am îmbrăţişat-o. Anii de colegiu au trecut de mult, acum sunt la pensie. Dar încă de atunci am luat hotărârea să spun mulţumesc în orice situaţie, conştientă că recunoştinţa este o virtute foarte preţuită de Dumnezeu.

Şi în Vechiul, şi în Noul Testament găsim persoane care şi-au exprimat mulţumirea în diferite circumstanţe. Leprosul din Samaria s-a întors la Isus ca să-I mulţumească pentru că l-a vindecat (ceilalţi nouă leproşi nu s-au întors) (Luca 17:12-18). Prorociţa Ana din seminţia lui Aşer, o femeie văduvă de optzeci şi patru de ani, care îi slujea lui Dumnezeu zi şi noapte prin post şi rugăciune, a fost recunoscătoare pentru că L-a văzut pe Pruncul Isus (Luca 2:36-38). Şi eu sunt văduvă şi îmi amintesc că I-am mulţumit lui Dumnezeu că a îngăduit ca soţul meu să se întoarcă viu şi nevătămat din al Doilea Război Mondial. L-am văzut slujind ca prezbiter şi îndeplinind alte responsabilităţi, până când Dumnezeu l-a trecut la odihnă.

Dumnezeu este vrednic de laudă! Să ne unim cu toate ca să-I aducem mulţumiri nentru binecuvântările din trecut şi din prezent, pentru că nu ne costă nimic să spunem mulţumesc. Dumnezeu ne îndeamnă să fim recunoscătoare (1 Tesaloniceni 5:18). Ne încurajează să mulţumim pentru toate lucrurile. Pentru că aceasta este voia Sa, în Hristos Isus, pentru tine şi pentru mine!

Annie B. Best

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit