Să Îl alegem pe Hristos să ne fie conducător

Devoțional zilnice 3 iunie 2018

3

0

El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit.”losua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi l-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” (losua 5:14)

Când losua a pornit dis-de-dimineaţă, înainte de cucerirea lerihonu-lui, a apărut înaintea lui un războinic echipat pentru luptă, losua l-a întrebat: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” El a răspuns: „Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acumam venit” (losua5:13,14). Dacă ochii lui losua ar fi fost deschişi, el i-ar fi văzut pe îngerii lui Dumnezeu tăbărâţi în jurul copiilor lui Israel, căci armata bine pregătită a cerului a venit să lupte pentru poporul lui Dumnezeu şi Căpetenia oştirii Domnului era acolo ca să o conducă. (…) Nu Israel, ci Căpetenia oştirii Domnului a fost aceea care a cucerit lerihonul. Dar Israel şi-a avut partea lui de adus la îndeplinire, pentru a-şi dovedi credinţa şi încrederea în Căpetenia mântuirii lui. (…)

În fiecare zi trebuie să fie purtate bătălii. Între prinţul întunericului şi Prinţul vieţii se duce un mare război pentru fiecare suflet. Este o mare bătălie de dat (…), dar nu tu trebuie să duci greul luptei aici. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, trebuie să te supui Lui, pentru ca El să facă planul bătăliei şi să lupte pentru tine, dar cu conlucrarea ta. Prinţul vieţii Se află în fruntea lucrării Sale. El este cu tine în luptele tale zilnice cu eul, ca tu să poţi rămâne credincios principiilor, iar pasiunile, atunci când se luptă pentru supremaţie, să fie supuse prin harul lui Hristos, ca să poţi ieşi din această luptă mai mult decât biruitor prin Acela care te-a iubit. Isus a cucerit terenul. El cunoaşte puterea fiecărei ispite. El ştie exact cum să facă faţă fiecărei stări de urgenţă şi cum să te călăuzească pe fiecare cale periculoasă. (Review and Herald, 19 iulie 1892)

3

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro