Să mă pocăiesc, dar din ce?

Devoțional zilnic

“Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, “și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh”. Faptele Apostolilor 2:38

Petru, la sfârşitul renumitei sale predici, la auzul căreia s-au botezat trei mii de oameni, face apel la ascultători că să se pocăiască şi să se boteze.

Nu-i cunoaştem pe cei care au fost printre ascultători, şi nici Biblia nu-i mai menționează în altă parte. Dar ştim că cuvintele lui Pavel au fost convingătoare, pline de putere de la Dumnezeu şi la sfârşit au întrebat cu inima întristată: „ce să facem?”

Când Dumnezeu îți atinge inima, nu e o problemă dacă inima ta se întristează, fiindcă schimbarea va fi cu atât mai profundă.

Ai putea spune: n-am omorât, n-am furat, n-am comis adulter, din ce să mă pocăiesc? Doar atunci vei observa starea deplorabilă a hainei tale, al caracterului tău, când vei sta lângă caracterul desăvârşit al domnului Hristos. Isus şi-ar dori să spele haina caracterului tău, cheamă-L în viața ta ca să te ducă la biruință, orice fel de probleme ai avea.

Să fie asta şi rugăciunea ta: „Doamne, te invit şi azi în viața şi inima mea. Te rog, spală-mi păcatele şi eliberează-mi inima de sub povara păcatelor mele! Revarsă asupra mea Duhul Tău cel Sfânt că să pot trăi spre slava Ta. Amin!”

Szabo Ernő, instructor exploratori, Trans. Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit