Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el, în Dumnezeu. (1 Ioan 4:15)
Mărturisirea de care vorbeşte Ioan aici nu este rezultatul unei credinţe cu numele, ci este rezultatul unei credinţe statornice în Mântuitorul cel viu – rezultatul credinţei că binecuvântările mântuirii le putem avea datorită suferinţelor şi morţii lui Hristos, care a înviat din morţi şi care trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi. Trebuie să fim siguri că Isus este Mântuitorul nostru şi că viaţa n-ar fi plăcută, nu ne-ar oferi pace sau speranţă, dacă El nu ne-ar fi iubit şi nu S-ar fi dat pe Sine pentru noi. (Youth’s Instructor, 6 ianuarie 1898)
Cererea noastră pentru neprihănirea lui Hristos nu va fi zadarnică, dacă împlinim condiţiile pe baza cărora este făgăduită. Dumnezeu a revărsat asupra noastră tot cerul într-un singur dar bogat şi tot ce cuprinde acest dar este al nostru, dacă-L primim pe Hristos ca Mântuitor personal. (…) Vorbeşte despre Isus, deprinde-ţi limba să vorbească despre mila Sa, să spună despre puterea Lui, vestind laudele Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată! (Youth’sInstructor, 12 iulie 1894)
Tineri creştini, voi sunteţi o privelişte pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. Fiţi viteji în Dumnezeu! Puneţi-vă întreaga armură a lui Dumnezeu şi lăsaţi ca necredincioşii din jurul vostru să vadă că nu vă rataţi viaţa din cauză că rămâneţi credincioşi faţă de toate poruncile lui Dumnezeu. Voi puteţi fi, şi Dumnezeu vă cere să fiţi, martori hotărâţi pentru El. (Youth’s Instructor, 12 iulie 1894)
Avem nevoie să reflectăm la cuvintele pline de curaj adresate de Hristos ucenicilor Săi spre încheierea lucrării Sale pe pământ. (…) Deşi îl aştepta o moarte crudă, cuvintele Sale pentru urmaşii Săi au fost pline de speranţă. El a dorit să aducă inimii lor toată mângâierea posibilă. Să fim deci puternici în El! (Letter 24,1912)