Să ne apropiem cu încredere de tronul harului

Devoțional zilnice

Sâ ne apropiem dar cu deplina încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi sâ găsim har, ca sâ fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16)

Isus cunoaşte nevoile copiilor Săi şi îi place să le asculte rugăciunile. Copiii lui Dumnezeu să se ţină departe de lume şi de orice le-ar abate gândurile de la Dumnezeu şi să aibă simţământul că sunt singuri cu Dumnezeu, că ochii Săi privesc înăuntrul inimii şi citesc dorinţele sufletului şi că pot vorbi cu Dumnezeu. Cu credinţă şi în umilinţă, puteţi pretinde în dreptul vostru făgăduinţele Sale şi puteţi să credeţi că, deşi nu aveţi nimic in voi care să vă facă să meritaţi favoarea lui Dumnezeu, datorită meritelor şi neprihănirii lui Hristos puteţi veni plini de încredere la tronul harului şi veţi găsi ajutor la vreme de nevoie. Nimic nu poate face sufletul mai puternic în faţa ispitelor lui Satana, în marele conflict al vieţii, decât faptul de a-L căuta pe Dumnezeu în umilinţă, deschizându-vă sufletul înaintea Sa in toată neputinţa lui şi aşteptând ca El să fie ajutorul şi apărătorul vostru. (Youth’s Instructor, 7 iulie 1892)

Cu credinţa plină de încredere a unui copilaş, noi trebuie să venim la Tatăl nostru ceresc şi să-l spunem toate nevoile noastre. El este întotdeauna gata să ierte şi să ajute. Comoara înţelepciunii divine este inepuizabilă, şi Dumnezeu ne încurajează să luăm din plin din ea. Dorinţa pe care ar trebui s-o avem după binecuvântările spirituale este descrisă în cuvintele: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Psalmii 42:1). Avem nevoie de o foame mai profundă a sufletului după darurile bogate pe care Cerul le are de împărţit.

Trebuie să flămânzim şi să însetăm după neprihănire.

O, de am avea dorinţa mistuitoare de a-L cunoaşte pe Dumnezeu prin-tr-o cunoaştere practică, de a veni în camera de audienţe a Celui Preaînalt, intinzând mâna credinţei şi punându-ne sufletele neajutorate în mâna Aceluia care este puternic şi poate să le salveze! Bunătatea Sa iubitoare este mai bună decât viaţa. (CBAZŞ, vol. 3, p. 1147)

El doreşte să reverse asupra fiilor oamenilor bogăţiile unei moşteniri veşnice. Împărăţia Sa este o împărăţie veşnică. (Review and Herald, 26 decembrie 1907)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit