Să nu furi. (Exodul 20:15)
În această interdicţie sunt cuprinse atât păcatele publice, cât şi cele particulare. Porunca a opta condamnă răpirea de oameni şi comerţul de a sclavi şi interzice războaiele de cucerire. Condamnă furtul şi tâlhăria. Ea cere o cinste deplină în cele mai mici amănunte ale problemelor vieţii. Osândeşte îmbogăţirea peste măsură şi necinstea în afaceri şi cere plata dreaptă a datoriilor şi salariilor. Ea declară că orice încercare de a obţine Inlo.foloase personale de pe urma neştiinţei, slăbiciunii sau a nenorocirii altora este trecută ca înşelăciune în cărţile din cer. (Patriarhi şi profeţi, p. 309)
Porunca a opta trebuie să baricadeze sufletul şi să ridice un zid în jurul omului, astfel încât el să nu comită nicio încălcare dăunătoare pe care iubirea lui egoistă şi dorinţa de câştig ar putea să o facă în dauna drepturilor aproapelui său. Ea interzice orice fel de necinste, de nedreptate sau fraudă, oricât de precumpănitoare, de scuzabile şi plauzibile ar fi pretextele. (Letter 15, 1895)
„Să nu furi” a fost scris de degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră și, cu toate acestea, cât de mult se practică pe ascuns şi se scuză furtul sentimentelor, al afecţiunii. Se întreţine o curtenie înşelătoare, se păstrează o legătură pe ascuns, până când sentimentele unei persoane fără experienţă, care nu ştie unde vor duce aceste lucruri, vor face ca, într-o măsură oarecare, ea să se îndepărteze, să se înstrăineze de părinţii ei şi să le îndrepte, să le fixeze asupra aceluia care – aşa cum arată şi modul în care procedează – este nevrednic de dragostea ei. Biblia condamnă orice fel de necinste. (Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 102)
Aşa cum ne purtăm cu aproapele nostru, permiţându-ne mici lucruri necinstite sau înşelăciuni mult mai îndrăzneţe, tot aşa ne vom purta şi cu Dumnezeu. Oamenii care persistă pe calea necinstei vor practica aceste principii până când vor ajunge să-şi înşele propriile suflete şi vor pierde cerul şi viaţa veşnică. (Căminul adventist, p. 392)
Atâta vreme cât cerul şi pământul vor continua să existe, principiile sfinte ale Legii lui Dumnezeu (…) vor continua să fie un izvor de binecuvântare, trimiţând valuri care să împrospăteze pământul. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 80)