„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” Nimeni să nu se fălească dar cu oameni. (1 Corinteni 3:20, 21)
Trăim într-un timp de imoralitate. Bărbaţii şi tinerii sunt îndrăzneţi în ce priveşte păcatul. Tinerii noştri, dacă nu se păzesc cu sfinţenie, dacă nu se fortifică prin principii trainice, dacă nu sunt mai atenţi la alegerea anturajului şi a literaturii cu care îşi hrănesc mintea, vor fi expuşi unei societăţi cu moravuri la fel de corupte ca moravurile locuitorilor Sodomei. (…) Tineretul nostru va întâlni ispite la orice pas şi trebuie educat de aşa mod încât să depindă de o putere mai înaltă, de o învăţătură mai înaltă decât aceea pe care o pot da muritorii. Există pretutindeni dispreţuitori ai Domnului nostru, oameni obişnuiţi să desconsidere creştinismul. (…) Cei lipsiţi de putere morală nu pot sta în apărarea adevărului; nu au curajul să spună: „Dacă discuţia aceasta nu încetează, nu mai pot rămâne cu voi. Isus, Răscumpărătorul lumii, este Mântuitorul meu; pe El îmi bazez speranţa pentru viaţa veşnică.” Dar doar aşa pot fi aduşi la tăcere. Dacă intri în dispută, ei vor avea argumente cu care să te înfrunte şi nimic din ce le vei spune nu-i va sensibiliza; dar, dacă trăieşti pentru Hristos, dacă eşti ferm în loialitatea ta faţă de Dumnezeul cerului, poţi face pentru ei ceea ce argumentul nu poate face. (…)
Nu există nimic mai trist decât să-i vezi pe cei răscumpăraţi prin sângele lui Hristos, înzestraţi cu talente cu care să-L laude pe Dumnezeu transformând în glume soliile care le-au fost trimise cu îndurare în Evanghelie, tăgăduind divinitatea lui Hristos şi încrezându-se în propria judecată mărginită şi în argumente fără nicio temelie. Când vor fi trecuţi prin suferinţă, când vor fi aduşi faţă în faţă cu moartea, toate aceste erori pe care le-au cultivat se vor topi ca gheaţa la soare. (…) Nădejdea creştină este pentru suflet o ancoră sigură şi demnă de încredere. (Signs of the Times, 21 aprilie 1890)