Să nu ne lăudăm cu talentele și cu influența noastră

Devoțional zilnice

Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, sâ slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava şi puterea în vecii vecilor! (1 Petru 4:11)

Hristos este Modelul nostru şi cei care-L urmează pe Hristos nu vor umbla în întuneric, căci nu vor căuta propria plăcere. Slava lui Dumnezeu va fi ţinta continuă a vieţii lor. (…) Dar cât de mulţi dintre aceia cărora li s-au încredinţat talanţii mijloacelor şi influenţei au pierdut din vedere Modelul şi au urmat standardul lumii! (…) Bărbaţii şi femeile care au fost binecuvântaţi cu belşug de bani, cu case şi pământ îşi cresc în general copiii pentru o viaţă de lenevie şi satisfaceri egoiste. Astfel ajung nefolositori pentru viaţa aceasta şi nepotriviţi pentru viaţa veşnică viitoare. (…) Tinerii de astăzi sunt educaţi să creadă că banii îl fac pe om. (Youth’s Instructor, 18 octombrie 1894)

Puterea noastră nu stă în talanţii educaţiei sau ai mijloacelor, nici în popularitatea noastră, ci în sacrificiul de sine, în ascultarea de bunăvoie de Isus Hristos. Aceia care îi supun Lui totul într-adevăr vor purta cu ei o influenţă puternică şi îi vor purta şi pe alţii cu ei, pentru că umblă în lumină. Puterea creierului va fi ineficientă, puterea portofelului va fi de mică valoare înaintea lui Dumnezeu, dar puterea inimii, evlavia deplină şi credincioşia plină de smerenie vor avea o influenţă puternică, irezistibilă. (Youth’s Instructor, 6 septembrie 1894)

Să nu ne consacrăm oare lui Dumnezeu fără rezerve? Hristos, împăratul slavei, S-a dat pe Sine ca răscumpărare pentru noi. Putem noi oare să-l refuzăm ceva? Vom considera noi oare că eul nostru sărman şi nevrednic este prea preţios, timpul sau averea noastră, prea de valoare pentru a I le da lui Isus? Nu, nu! Cel mai profund omagiu al inimilor noastre, cea mai iscusită slujire a mâinilor noastre, talanţii priceperii şi mijloacelor – toate nu sunt decât un dar prea sărac pentru Acela care S-a jertfit şi care a „răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele (Său), oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam” (Apocalipsa 5:9). (Review and Herald, 15 martie 1887)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit