Să nu ucidem

DEVOTIONAL EXPLO 25 februarie 2018

Să nu ucizi. (Exodul 20:13)

Toate actele de nedreptate care tind să scurteze viaţa, spiritul de ură și răzbunare sau cultivarea unei pasiuni care duce la acţiuni vătămătoare pentru alţii sau care ne face să le vrem răul („căci cine urăşte pe fratele iu rste un ucigaş”), o egoistă neglijare de a îngriji de cei în nevoie sau în suferinţă, orice satisfacere egoistă a poftelor, orice lipsire fără rost de cele un mare sau munca peste măsură, care tinde să distrugă sănătatea – toate acestea, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt călcări ale poruncii a șasea. (Patriarhi şi profeţi, p. 308)

Unii îşi sacrifică obligaţiile fizice şi morale, gândind să găsească fericirea; aceştia îşi pierd atât sufletul, cât şi trupul. Alţii îşi caută fericirea în satisfacerea unui apetit nenatural, considerând că satisfacerea gusturilor este mai de dorit decât sănătatea şi viaţa. Mulţi acceptă să fie cuprinşi, înlănţuiţi de pasiuni senzuale şi îşi vor sacrifica puterile fizice, intelectuale și morale pentru satisfacerea plăcerii. Ei vor ajunge înainte de vreme în mormânt şi, în ziua judecăţii, vor fi acuzaţi de sinucidere. (Youth’s Instructor, aprilie 1872)

Spiritul urii şi al răzbunării îşi are originea în Satana şi acesta l-a făcut să-L dea la moarte pe Fiul lui Dumnezeu. Oricine nutreşte răutate sau lipsă de amabilitate nutreşte acelaşi gând şi rodul acestuia va fi moartea. În gândul de răzbunare se află fapta rea, aşa cum planta se află în sămânţă. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 89)

Legea lui Dumnezeu ia notă şi de gelozia, invidia, ura, răutatea, răzbunarea, plăcerile şi ambiţiile care răvăşesc sufletul, dar care nu au ajuns să fie exteriorizate, pentru că a lipsit doar ocazia, nicidecum voinţa. Şi aceste emoţii păcătoase vor fi puse la socoteală în ziua în care Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată (…) cu privire la tot ce este ascuns (Eclesiastul 12:14). (Signs of the Times, 10 ianuarie 1911)

Domnul Hristos este neprihănire, sfinţire şi răscumpărare pentru aceia care cred în El. (…) El ne pune înainte un exemplu desăvârşit de sfântă ascultare de Legea lui Dumnezeu. (Review and Herald, 4 februarie 1890)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro