Să nu uităm de Elim!

Devoțional zilnic 18 februarie 2020

Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. Psalmii 142:2

Cel mai eficient mod de a începe o conversaţie este să te plângi de ceva. Nemulţumirea este contagioasă şi nu trece mult timp până ajungi înconjurat de o furtună de negativism. Să ne gândim la israeliţi, de exemplu!

Pasajul din Exodul 17:1-7 redă una dintre multele nemulţumiri ale lui Israel. Ni se spune că israeliţii au fost conduşi de Dumnezeu prin deşert la Refidim, dar, când au ajuns acolo, erau nemulţumiţi că nu era apă. Au fost obraznici într-un mod agresiv cu Moise, dar, în esenţă, ei se plângeau de Dumnezeu, până acolo că au început să se întrebe dacă Dumnezeu era de fapt cu ei.

Când suntem frustraţi sau îngrijoraţi, tindem să uităm prezenţa lui Dumnezeu din trecut. Se aşterne amnezia. Doar cu puţin timp înainte, Dumnezeu îndulcise miraculos apele amare de la Mara şi îi condusese la pitorescul Elim, unde erau 12 izvoare şi palmieri cu umbră.

Totuşi israeliţii uitaseră. Acum puneau la îndoială faptul că El era cu ei, gândindu-se că s-ar putea să moară de sete în uscăciunea pustiei.

În Isaia 43:19-22, Dumnezeu spune că i-ar fi dat poporului ales apă în pustie, dar nu I-a cerut. Era soluţia chiar atât de simplă? Da! Nu era nevoie decât ca poporul să ceară. Inima plină de dragoste a lui Dumnezeu dorea ca poporul Său să îşi amintească de grija purtată de El şi să conştientizeze că deţinătorul cheii vistieriei binecuvântărilor era tot El. Chiar dacă poporul cârtise. El i-a oferit cu mărinimie apă dintr-o stâncă. Ce Dumnezeu iubitor şi milos avem! Au curs ape şi s-au vărsat şiroaie (Psalmii 78:20), mult mai multă apă decât se poate spera într-un deşert.

Cum te raportezi la experienţele din „Refidimul” tău? îţi aminteşti de Elim? Sau te plângi fără încetare lui Dumnezeu? Ori de câte ori te chinui să vezi mâna Domnului, încrede-te în inima Lui iubitoare! Oriunde te va conduce, îţi va oferi din abundenţă ce ai nevoie. Resursele Lui sunt nelimitate. Proclamă cu bucurie atotputerea lui Dumnezeu, aminteşte-ţi cu mulţumire bunătatea Lui din trecut şi prezintă-I cu umilinţă nevoile pe care le ai! Convinge-te personal că rugăciunea linişteşte sufletul şi calmează spiritul!

Tată ceresc, Te lăudăm pentru dragostea Ta statornică pentru noi! Îţi mulţumim că ne eşti alături chiar şi atunci când uităm că Tu eşti acolo! Ajută-ne să ne punem încrederea în Tine atunci când suntem tentaţi să ne plângem!


Cheryl Williams

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro