Să primim lumina trimisă de Dumnezeu

Devoțional zilnice 25 iunie 2018

Trimite lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale. (Psalmii 43:3)

Domnul Isus Hristos a venit aici, în lumea noastră, plin de milă, de viaţă şi de lumină, gata să-i mântuiască pe aceia care vor veni la El. Dar El nu poate salva pe nimeni împotriva voinţei sale. Dumnezeu nu forţează conştiinţa. El nu torturează trupul ca să-i oblige pe oameni să asculte de Legea Sa. Acesta este modul de lucru al lui Satana. (…)

Domnul a făcut clar faptul că El îi oferă păcătosului privilegiul de a conlucra cu Dumnezeu. El îi dă lumină şi îi furnizează dovezi cu privire la adevăr. Îi face clar care sunt cerinţele lui Dumnezeu, dar îl lasă pe păcătos să hotărască dacă acceptă adevărul sau nu şi dacă vrea să primească har şi putere, prin care să poată îndeplini fiecare cerinţă şi să găsească odihnă în a-l sluji de bunăvoie lui Isus Hristos, care a plătit preţul răscumpărării sale. Dacă păcătosul ezită şi nu apreciază aşa cum ar trebui lumina care a ajuns la el şi a trezit emoţii în sufletul său şi refuză să asculte de Dumnezeu, lumina începe să se retragă, să aibă din ce în ce mai puţină putere şi, în final, va dispărea din faţa lui. Aceia care nu apreciază primele raze de lumină nu vor asculta nici de dovezile mai hotărâte ale adevărului. Dacă apelurile blânde ale lui Dumnezeu nu vor găsi un răspuns în inima păcătosului, atunci prima impresie făcută asupra minţii îşi pierde importanţa şi, în final, el este lăsat în întuneric. Invitaţia este plină de iubire. Lumina este tot atât de strălucitoare şi atunci când este refuzată ca atunci când a luminat pentru prima dată sufletul său; dar, prin respingerea luminii, sufletul devine plin de întuneric şi nu îşi mai dă seama de primejdia de a dispreţui lumina. Unui astfel de suflet, Hristos îi spune: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru” (Ioan 12:35).

Astăzi faceţi-vă sigure chemarea şi alegerea voastră! Petru ne dă un exemplar din cea mai bună poliţă de asigurare pe viaţă din lume. El spune:

„Harul şi pacea să vă fie înmulţite… Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (1 Petru 1:2,3). (Youth’s Instructor, 7 decembrie 1893)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro