losua a zis lui Acari: „Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic!” (losua 7:19)
Istoria lui Acan ne învaţă lecţia solemnă că, pentru păcatul unui singur om, dezaprobarea lui Dumnezeu rămâne asupra unui întreg neam sau unei întregi naţiuni până când păcatul este descoperit şi pedepsit. Păcatul este corupător prin natura lui. Un singur om infectat cu lepra lui dătătoare de moarte poate molipsi mii. (…) Mulţi nu îndrăznesc să condamne nelegiuirea, ca nu cumva să-şi sacrifice prin aceasta poziţia sau popularitatea. Iar pentru alţii este o lipsă de iubire să mustre păcatul. Slujitorul lui Dumnezeu (…) se află sub obligaţia cea mai solemnă de a prezenta Cuvântul lui Dumnezeu fără teamă sau părtinire. El trebuie să spună păcatului pe nume.
Iubirea lui Dumnezeu nu va duce niciodată la minimalizarea păcatului, nu va acoperi şi nu va scuza niciodată un rău nemărturisit. Acan a învăţat prea târziu că Legea lui Dumnezeu, ca şi Autorul ei, este de neschimbat. Ea are de a face cu toate acţiunile, gândurile şi sentimentele noastre. Ea ne urmăreşte şi pătrunde până la motivaţiile tuturor faptelor noastre. Complăcându-se în păcat, oamenii ajung să privească Legea lui Dumnezeu cu uşurătate. Mulţi îşi ascund nelegiuirile de semenii lor şi se amăgesc că Dumnezeu nu va fi aşa de strict ca să ia seama la nelegiuire. Dar Legea Sa este marele standard al dreptăţii şi cu ea va trebui comparat fiecare act al vieţii în ziua aceea în care Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. Curăţia inimii va duce la curăţia vieţii. Toate scuzele pentru păcat sunt zadarnice. Cine poate pleda în favoarea păcătosului când Dumnezeu mărturiseşte împotriva lui? (CBAZŞ, vol. 2, p. 996-997)
Cea mai mare nevoie a lumii este de oameni care nu pot fi cumpăraţi sau vânduţi, de oameni care sunt drepţi şi cinstiţi în profunzimea sufletului lor, de oameni care nu se tem să spună păcatului pe nume, de oameni a căror conştiinţă indică datoria cu aceeaşi fidelitate cu care indică acul busolei nordul, de oameni care vor sta pentru dreptate chiar dacă s-ar nărui cerul. (Educaţie, p. 57)