Să trăim în armonie cu Legea Sa

Devoțional zilnice 7 iulie 2018

Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga ca să izbuteşti în tot ce vei face! (losua 1:7)

Dumnezeu cheamă oameni – îi cheamă pe aceia vor fi credincioşi înaintea Sa. Trebuie să aibă loc reforme în biserici. Este mare nevoie acum de reaşezarea în inimile bărbaţilor şi femeilor a vechiului respect faţă de Cele Zece Porunci. Prin ascultarea de aceste porunci va fi sfinţită natura umană, pentru ca rezultatele scepticismului să nu se întărească, ci ca temelia credinţei noastre să devină cunoscută şi toate preceptele Legii sfinte ale lui Dumnezeu să fie puse în aplicare. Trebuie trezit simţul răspunderii individuale. Oamenii trebuie să-şi aducă aminte că, pentru a fi socotiţi oameni de Domnul, purtarea lor trebuie să fie dreaptă, curată şi onestă. (Manuscript 24, 1891)

Bărbaţii şi femeile se pot feri de ocara pe care sunt chemaţi să o poarte pentru Hristos, pot face faptele fiilor nelegiuirii, dar în acest caz vor primi răsplata celor ce fac răul. Ei pot urca în locuri de cinste, pot ocupa poziţii înalte în lumea literară şi se pot opune adevărului de origine cerească cu aroganţă şi superioritate, dar, în final, vor pierde totul.

Fericirea şi salvarea noastră depind de însuşirea pâinii vieţii, adică de ascultarea de cuvintele lui Hristos şi de împlinirea faptelor Sale, de avansarea neprihănirii şi de restrângerea nelegiuirii. Nimic nu poate da atâta încredere în sine, atât curaj, atâta dezvoltare a talentelor şi iscusinţei cum dă preţuirea reală a cerinţelor Legii lui Dumnezeu… Iubirea pentru Isus Hristos ne duce la ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, care sunt o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră, asigurându-ne luminoasa, purificatoarea şi binecuvântata prezenţă a Tatălui şi a Fiului. Cel ascultător poate avea comuniune cu Dumnezeu la fel ca Enoh. (Letter 29,1900)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro