Să vezi fața lui Isus

Devoțional zilnic 25 martie 2020

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28

Sâmbătă dimineaţa, pe 26 martie 2016, mi-a venit în minte versetul din Romani 8:28. Biserica mea sărbătorea unul dintre proiectele misionare pentru studenţi. Corul bisericii urma să cânte la serviciul de închinare. Fusesem prezentă la repetiţii şi aşteptam nerăbdătoare să cânt împreună cu corul. Dar, chiar cu o zi înainte de program, m-a prins o răceală puternică şi nu am putut merge la biserică.

Dezamăgită, am hotărât să citesc din cartea mea preferată, Viaţa lui Iisus – o carte scrisă de Ellen White. Am deschis la capitolul „Din nou la mare”. Citind acest capitol, dezamăgirea mea s-a risipit şi faptul că nu am putut să merg la biserică s-a dovedit a fi o binecuvântare.

Au început să îmi curgă lacrimile când am citit despre dragostea lui Isus arătată faţă de ucenici în vreme de nevoie şi despre iertarea Lui plină de duioşie faţă de Petru – în ciuda faptului că acesta se lepădase de Hristos. Acest capitol, ca niciodată înainte, a stârnit în mine dorinţa de a-L vedea pe Isus aşa cum este El cu adevărat. Au fost pictate multe portrete ale lui Isus şi în Biblie găsim multe descrieri ale Lui. Dar nimic nu îl poate descrie la fel de clar ca modul în care Se dezvăluie pe Sine prin dragostea Sa.

Înainte de a citi „Din nou la mare”, încercam să îmi imaginez cum vor arăta noul pământ, noul Ierusalim, pomul vieţii şi râul vieţii. Dar, după ce am citit despre compasiunea şi dragostea demonstrate de Isus, gândul meu şi cea mai mare dorinţă a mea este să îl văd faţă în faţă. Dacă arată pe cât de bun şi de iubitor ştiu că este, El va fi cel mai frumos!

Uneori luăm de-a gata dragostea şi compasiunea pe care Isus le are pentru noi. Totuşi, El a murit de cea mai îngrozitoare moarte pentru a ne salva din păcatele noastre. El merită laudele şi recunoştinţa noastră într-o măsură mult mai mare decât sunt exprimate acum.

Există momente (pentru mine a fost 26 martie 2016) când trebuie să ne reamintim cine este Isus cu adevărat: Creatorul, Susţinătorul, Răscumpărătorul, Mijlocitorul şi Prietenul nostru plin de compasiune. Cu adevărat, Isus este totul pentru noi! Rugăciunea mea este să îi văd faţa şi să simt personal pacea Lui. Dar a ta?

Moselle Slaten Blackwell

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro