S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. Luca 10:34
Întâmplarea aceasta era reală şi devenise o povestire de circulaţie locală printre ascultătorii Mântuitorului. Morala ei nu era însă prea confortabilă pentru iudei. Pentru ei, aproapele era numai acel om cu aceeaşi credinţă şi aceleaşi tradiţii, adică unul de-al lor. Ei nu puteau aprecia fiinţa umană din perspectiva în care o făcea Hristos.
Pentru creştin, ca şi pentru Hristos, aproapele este acel suflet care are nevoie de ajutorul imediat şi care se află în zona de acces. Deosebirile de rasă, religie sau statut social nu trebuie să creeze clauze de intervenţie sau neintervenţie în caz de necesitate. A nu face nimic şi a trece mai departe pe lângă un om aflat în nevoie este o greşeală gravă, care arată lipsă de dragoste faţă de oameni. Argumente de natură morală nu pot justifica indiferenţa faţă de cei aflaţi în stare de necesitate. Adevărata morală creştină este cea care ne determină să acţionăm când semenii sunt în nevoie. Nu se pune problema dacă ei se califică sau sunt vrednici de ajutorul nostru. Calificarea lor este deja îndeplinită prin starea lor de neajutorare.
Vorbind despre samariteanul milos, Hristos vorbea despre Sine şi despre rolul Său în procesul mântuirii neamului omenesc. Asemenea samariteanului, Hristos a lăsat treburile Sale pentru a Se dedica ridicării fiinţei omeneşti din ruina şi părăsirea în care a adus-o Satana şi a o aşeza în siguranţă într-o incintă unde să fie îngrijită până la întoarcerea Sa. Pe această cale aflăm că misiunea vindecării ne-a fost deja repartizată în mod explicit, fiecăruia.
Succesul la un pas de tine:
Concepţia noastră despre cine este aproapele se poate schimba datorită acestei pilde. Nu ne rămâne decât să folosim mijloacele încredinţate de Hristos la plecare.