Sâmbătă noaptea în Ierusalim

Devoțional zilnice 15 aprilie 2018

Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru. – Leviticul 23:32

Când am citit versetul: „După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus” (Marcu 16:1), m-am mirat că magazinele au fost deschise sâmbătă seara. Şi m-am întrebat cum era sâmbătă seara în Ierusalim sau în alt oraş ori sat din Israel.

Când aveam treisprezece ani, familia mea s-a mutat în orăşelul Goodrich din Dakota de Nord. Sâmbătă seara era cel mai important moment din săptămână. Toţi localnicii ieşeau cu mic cu mare în oraş. Fie că mergeau la cumpărături, fie că se întâlneau cu prietenii şi făceau o plimbare cu maşina pe strada principală, erau cu toţii prezenţi. Toate magazinele erau deschise, luminile erau aprinse şi oraşul forfotea.

Dar cum crezi că era sâmbătă seara în Palestina? Numărau oamenii orele şi minutele rămase până la apusul soarelui, când puteau face ce doreau, pierzând astfel odihna şi binecuvântarea Sabatului? În Vechiul Testament, profeţii au avertizat poporul cu privire la trei pericole: închinarea la idoli, păzirea Sabatului şi chestiunea dreptăţii şi a milei. Poporul a înlăturat idolii, a făcut un şir nesfârşit de reguli pentru respectarea Sabatului şi a ignorat mai departe dreptatea şi mila.

La revenirea în Ierusalim după o perioadă de absenţă, Neemia a constatat că poporul reîncepuse să profaneze Sabatul. „Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului” (Neemia 13:19). Apoi a văzut că „negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri” aşteptau încheierea Sabatului la porţi ca să poată intra în oraş şi i-a ameninţat cu arestarea (versetul 21). Dar este clar că sâmbătă noaptea era timpul cel mai bun pentru a vinde şi a cumpăra.

Mă bucur că magazinele au fost deschise pe timpul celor două Marii şi al lui Salome: uneori ne închipuim că lumea în care trăiau ele era complet diferită de lumea în care trăim noi. Dar nu este aşa – natura umană nu s-a schimbat. Şi noi avem nevoie de Mântuitorul înviat la fel de mult ca ele, dacă nu chiar mai mult!

Ardis Dick Stenbakken

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro