Samson – nazireul predestinat

Devoțional zilnic 19 martie 2019

Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. Judecători 13:24

Naşterea copiilor este un fapt natural, dar şi învăluit în mister.

Acest lucru marchează semnificativ viaţa fiecărei familii. Atunci când lipsa copiilor se prelungeşte, se instalează un sentiment de inutilitate şi neîmplinire. Vorbind în termenii gândirii locale, diverşii scriitori inspiraţi s-au referit simplu la faptul că „femeia nu putea să nască” sau „nu putea să aibă copii”. Această lipsă este considerată o formă de neputinţă şi suferinţă.

Adesea Dumnezeu a intervenit în viaţa familiilor din Scriptură şi de fiecare dată efectul a fost apreciat ca o minune de primă importanţă. De fiecare dată, copiii făgăduinţei lui Dumnezeu au avut un loc în planul Său. Dumnezeu avea deja un program pentru ei.

În Israel era din nou nevoie de un bărbat viteaz şi puternic, prin care Dumnezeu să îl elibereze pe poporul său aflat în robie. Familia lui Manoah din seminţia lui Dan a fost aleasă pentru această misiune.

Îngerul Domnului i s-a arătat mai întâi viitoarei mame, pentru a o anunţa că va naşte un fiu şi pentru a-i descoperi planul pe care îl avea cu acel copil. De aceea, stilul de viaţă al copilului şi al părinţilor lui trebuia să fie deosebit. Acest lucru este numit în Scriptură „nazireat’. Dementele distinctive erau: abţinerea de la alcool, păstrarea părului capului netuns şi evitarea alimentelor necurate şi chiar păzirea de atingerea lucrurilor declarate de Dumnezeu ca impure. Samson s-a născut conform făgăduinţei lui Dumnezeu şi Duhul Domnului a venit peste el, declanşând seria de fapte supranaturale ale eliberării.

Succesul la un pas de tine:

Crezi că stilul de viaţă mai are încă importanţă în realizarea performanţelor personale? Ia în consideraţie influenţa factorilor de sănătate asupra stării generale de bine şi asupra capacităţii de a face faţă solicitărilor. Cu siguranţă, ai schimbări de făcut.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro