Samuel – consacrat Domnului

Devoțional zilnic 29 martie 2019

„De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului. 1 Samuel 1:28

Prin facerea şi prin originea lor, toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu. Fiinţele umane nu fac excepţie. Prin excelenţă, oamenii îi aparţin lui Dumnezeu. Crearea omului I-a luat mai mult timp şi mai multă migală decât oricare dintre celelalte lucrări ale Sale. În consecinţă, oamenii trebuie să se considere şi să se comporte ca fiind proprietatea lui Dumnezeu.

Atunci când un lucru îi este oferit lui Dumnezeu, acesta este considerat un obiect sfânt. Are un statut special şi se bucură de un respect special.

Când un om îi este consacrat lui Dumnezeu sau când se consacră el însuşi, viaţa sa urmează un curs distinct, iar preocupările sale sunt marcate de acest statut special.

Samuel a fost consacrat de mama sa lui Dumnezeu, ca urmare a juruinţei pe care ea a facut-o la templu. Ocupaţia de bază a lui Samuel avea să fie legată de lucrurile sfinte. El avea să fie preot, profet şi judecător; ultimul şi cel mai vrednic dintre judecători.

În mod special, Samuel avea să fie un reformator spiritual de primă importanţă. Ca om al lui Dumnezeu, el îşi identifica până şi interesele cu acelea ale lui Dumnezeu. A fost nevoie ca Dumnezeu să-i explice că atitudinea de respingere din partea poporului, care-şi dorea un împăiat, nu era îndreptată împotriva lui, ca judecător, ci împotriva Sa.

Un om consacrat lui Dumnezeu trăieşte şi moare pentru Dumnezeu. El Ii aparţine cu tot ce este, cu tot ce are şi cu tot ce face, sau nu lace. Timpul său de muncă şi odihnă, puterea sa şi talentele sale sunt instrumente puse la dispoziţia cerului.

Succesul la un pas de tine:

Ce lucruri din viaţa ta ar merita consacrate lui Dumnezeu? Nu uita că cele mai multe dintre lucrurile pe care I le consacrăm Lui ne vor fi înapoiate după ce El le va binecuvânta. Asa că merită să încerci.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro