Sărbătoarea Crăciunului

Devoțional zilnice

Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. – Luca 2:6-7

Ajunul Crăciunului de pe 24 decembrie este un timp pentru multe amintiri! Pentru unii înseamnă oraşul cu multe lumini, case frumos decorate, bradul de Crăciun, reuniune de familie şi copiii care sunt nerăbdători să deschidă cadourile. Pentru alţii reprezintă încă o masă goală, cu mâncare sărăcăcioasă. Totuşi, pentru alţii este o sărbătoare păgână abominabilă care nu ar trebui să fie sărbătorită niciodată de creştini. Dar care este originea adevărată şi semnificaţia Crăciunului?

Nu există dovezi biblice sau istorice care să ateste că Hristos S-a născut pe 25 decembrie. Acesta ar fi fost un sezon răcoros, în care păstorii nu ar fi fost cu turmele la păscut noaptea (Luca 2:8-20). Această dată ipotetică derivă din vechiul Mithraism persan, un segment important al zoroastrianismului. Mithraiştii dădeau slavă Soarelui (Mithra) în fiecare duminică şi îi sărbătoreau ziua de naştere pe 25 decembrie. În 270 d.Hr., împăratul Aurelian a prevăzut închinarea la Sol Invictus (invincibiul Soare) ca prima religie universală a Imperiului Greco-Roman. Corelând Sol Invictus cu Hristos ca „Soare al Neprihănirii” (Mal. 4:2), mulţi creştini au început să păzească duminica în locul sâmbetei şi să sărbătorească Crăciunul pe 25 decembrie.

Acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să sărbătorim Crăciunul ca un simbol şi o amintire a întrupării lui Hristos. Problema intervine când privim această zi sau o păzim ca o zi sfântă. În cartea sa, Căminul Adventist (pp. 477–483), Ellen White explică faptul că „Dumnezeu a ascuns ziua exactă a naşterii Domnului Hristos, astfel ca acea zi să nu primească onoarea care ar trebui dată Domnului Hristos ca Răscumpărătorul lumii.”

Ea spune că nu este nimic greşit în a comemora Crăciunul şi a avea un brad de Crăciun. În loc să aştepte să primească cadouri, copiii ar trebui învăţaţi să ofere daruri folositoare şi cadouri celor săraci. Ea încurajează şi dăruirea de cărţi valoroase prietenilor.

Nu uita, Crăciunul este cea mai bună şansă de a ne înlocui aşteptările egoiste cu fapte altruiste de bunătate pentru alţii!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit