Sărbătorile poporului Israel

Devoțional zilnice

Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremile lor hotărâte. – Leviticul 23:4

De obicei oamenilor le place să sărbătorească zilele de naştere şi sărbătorile cu familia şi prietenii sau să fie implicaţi în anumite proiecte. În vechime, Dumnezeu a pus deoparte pentru Israel câteva sărbători anuale care erau împărţite în două cicluri principale (vezi Lev. 23). Mai întâi erau sărbătorile de primăvară, care includeau Paştele, Azimele şi Rusaliile. Apoi veneau sărbătorile de toamnă, care cuprindeau Sărbătoarea Trâmbiţelor, Ziua Ispăşirii şi Sărbătoarea Corturilor. Toţi bărbaţii din Israel trebuiau să sărbătorească trei dintre ele – Paştele, Rusaliile şi Sărbătoarea Corturilor – la Ierusalim.

O scrisoare a lui William Miller publicată în revista millerită Signs of the Times din 17 mai 1843 are o importanţă specială în interpretarea sărbătorilor iudaice. El sugera că, după cum sărbătorile de primăvară şi-au văzut împlinirea la prima venire a lui Hristos şi în suferinţele Sale, tot aşa sărbătorile de toamnă vor fi împlinite în jurul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Despre primul ciclu de sărbători, Noul Testament declară că Hristos a murit pe cruce ca „Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:29) şi ca „Paştele nostru” (1 Cor. 5:7), că El a fost înviat din morţi ca „pârga celor adormiţi” (1 Cor. 15:20) şi că Duhul Sfânt a venit asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii (Fapte 1:8; 2:1-4).

Tot aşa, al doilea ciclu de sărbători a început să fie împlinit în timpul aşteptării din vremea sfârşitului a celei de-a doua veniri a lui Hristos. După cum Sărbătoarea Trâmbiţelor anunţă apropiata venire a Zilei Ispăşirii, tot aşa şi marea mişcare a celei de-a doua veniri proclama că cei 2 300 de ani-zile simbolici din Daniel 8:14 aveau să se sfârşească în anii 1840, când sanctuarul urma să fie curăţat. Anul 1844 a fost numit începutul Zilei antitipice a Ispăşirii. La rândul său, Sărbătoarea Corturilor urmează să îşi vadă împlinirea în timpul celor 1 000 de ani, când sfinţii vor rămâne în cer (Apoc. 20), înainte de a se stabili permanent pe pământul acesta care va fi făcut nou (Apoc. 21:1-4).

Astăzi trăim în marea zi antitipică a ispăşirii. După cum se aştepta de la israeliţii din vechime să îşi „smerească” sufletele (Lev. 16:29; 23:27), şi noi ar trebui să ne consacrăm vieţile în predare totală faţă de Domnul şi să fim gata pentru apropiata Sa venire!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit