Șarpele cel vechi, asupritorul – partea a 2-a

Devoțional zilnic 1 noiembrie 2019

Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie. – Luca 21:28

Condiţia de predare din înţelegerea lui Nahaş Amonitul a deschis ochii bătrânilor din Iabesul Galaadului şi au refuzat să consimtă la scoaterea ochiului drept. Bătrânii au negociat din nou pentru a obţine o săptămână ca să recruteze întăriri. „Dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie” (1 Samuel 11:3). Surprinzător, asupritorul a acceptat. Au fost trimişi mesageri spre vest, dincolo de râul Iordan, cu un apel urgent de la cetatea prinsă în cursa şarpelui.

Imediat după ce este ales ca împărat, Saul aude veştile de la Iabes, Duhul lui Dumnezeu îl umple şi adună mii de oameni din fiecare seminţie. El trimite un răspuns încurajator Iabesului din Galaad: „Mâine, când va dogori soarele, veţi avea ajutor” (1 Samuel 11:9).

în acea seară, ultima zi de armistiţiu, Iabesul trimite un mesaj înşelător, indicând predarea în faţa şarpelui asupritor. „Mâine ne vom supune vouă şi ne veţi face ce vă va plăcea” (1 Samuel 11:10). Amoniţii s-au simţit puternici, încrezători că tactica lor de intimidare le-a oferit, fără efort, stăpânire asupra poporului înspăimântat al Iabesului din Galaad.

Saul a ajuns pe întuneric, dimineaţa devreme, şi i-a luat pe amoniţi prin surprindere. Trei cete de israeliţi i-au atacat pe amoniţi, reamintind de atacul lui Ghedeon asupra madianiţilor cu ani în urmă. În lupta lui Ghedeon, confuzia i-a făcut pe madianiţi să se omoare unul pe celălalt, de spaimă. În lupta lui Saul, confuzia i-a făcut pe amoniţi să se împrăştie de spaimă. Asupritorul nu a putut să-şi ţină unită armata înspăimântată; nici măcar doi soldaţi nu au rămas împreună. Războaiele sfinte ale lui Dumnezeu provoacă autodistrugere şi confuzie în tabăra celor răi.

În această istorisire, împăratul Saul este un tip al împăratului Isus, care, cu fapte eroice şi de compasiune, i-a salvat pe aceia care strigă după ajutor şi ajunge chiar la timp pentru a zdrobi capul şarpelui.

Când eşti încolţit de şarpele asupritor, nu te teme. Intimidatorii sunt fricoşi care vor să pară şi să se simtă puternici. Nu te preda niciodată într-o sclavie oarbă. Mai degrabă cheamă-L pe Domnul Dumnezeu să te salveze. Întoarceţi-vă privirea spre Isus şi ridicaţi-vă capetele – izbăvirea voastră se apropie.


Rebecca Timon

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro