Saul

Devoțional zilnice 8 mai 2018

Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” (1 Samuel 28:15)

Saul era mai înalt și „mai frumos decât oricare din copiii lui Israel” (1 Samuel 9:2). El era mândria poporului evreu și făcea impresia că este născut ca să conducă, însă îi lipseau însușirile care să-l facă un împărat înțelept. Una dintre problemele pe care Saul le avea era impulsivitatea. Atunci când apărea o problemă, el era neliniștit și nerăbdător, iar dacă nu primea imediat răspuns, căuta o cale proprie de rezolvare, încălcând chiar și poruncile clare ale lui Dumnezeu.

În 1 Samuel 28 ni se prezintă o ocazie în care Saul L-a căutat pe Dumnezeu, dar nu pentru a-I cere iertare de păcat, ci cu scopul egoist de a scăpa de vrăjmaș. Dumnezeu nu i-a răspuns lui Saul, de aceea el a apelat la vrăjitoarea din En-Dor. Cu încăpățânare, el a pășit cu bună știință pe tărâmul întunecos al necromanției, cerând ca profetul Samuel să-i fie sculat dintre morți.

Saul a înșelat-o pe vrăjitoare ascunzându-și identitatea, dar și el a fost înșelat. Cel ce s-a arătat ca urmare a farmecelor magice ale vrăjitoarei nu era Samuel, așa cum credea el. Arătarea aceea supranaturală era produsă numai de puterea lui Satana. Saul a coborât atât de jos, încât a fost înșelat. Aceasta a condus la moartea lui, prezisă chiar de demonul care-l preînchipuia pe Samuel.

Vai, ce trist este drumul celui care Îi întoarce spatele lui Dumnezeu cu bună știință! „Ce potecă întunecoasă pentru picioarele unui om este poteca aleasă de cel care a stăruit în a-și alege singur direcția, împotrivindu-se influențelor sfinte ale Duhului lui Dumnezeu! Ce sclavie este mai îngrozitoare decât aceea a omului care s-a predat stăpânirii celui mai rău dintre tirani – eul?” (Patriarhi și profeți, p. 676)

Să alegem astăzi cu umilință să facem fiecare pas împreună cu Dumnezeu!

Alexandru Țopârlan, student Institutul Teologic Adventist – Cernica

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro