Saul – abuz în serviciu

Devoțional zilnic 4 aprilie 2019

Pe când sfârşea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine. 1 Samuel 13:10

Cea mai mare ispită a unui conducător tânăr şi fără experienţă este abuzul de putere. Trecerea de la o poziţie modestă şi fără acces la pârghiile de conducere şi ocuparea unui loc de comandă creează reale probleme de acomodare. Unul dintre lucrurile cel mai greu de apreciat este limita până la care se poate merge în exercitarea puterii.

La scurt timp după numirea sa în funcţie, Saul s-a confruntat cu această dilemă. Războiul cu filistenii bătea la porţi. Armata era în derută şi oamenii începeau să se risipească, iar Samuel nu mai venea să oficieze jertfa. În aceste condiţii, Saul a crezut că el are putere să ia orice fel de decizie care ar putea redresa lucrurile. A ceRut să i se aducă arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire şi a oficiat slujba ca şi când ar fi fost şi preot, nu numai comandant militar şi împărat al lui Israel.

Fapta lui Saul a fost ceva mai mult decât îi permitea funcţia publică. Era o blasfemie şi un abuz în serviciu. Tocmai pe când termina de slujit, a venit Samuel cu cea mai tristă veste pentru Saul: Dumnezeu avea să-i ia împărăţia şi s-o dea altuia. Probabil că exact acesta era lucrul cel mai de temut pentru Saul şi tocmai pe acesta trebuia acum să-l constate. După numai doi ani de domnie, la treizeci şi doi de ani, era depus formal din funcţie. Aveau să treacă zeci de ani de agonie şi luptă disperată în dorinţa de a-şi recâştiga tronul, dar fără succes. Lucrurile erau iremediabil pierdute. Greşelile mari se plătesc scump şi nimeni nu este scutit de rigoarea urmărilor abuzului în serviciu.

Succesul la un pas de tine:

Ai putea identifica la tine zone de risc expuse abuzului în serviciu? Mai bine să nu foloseşti toată puterea pe care o ai decât să faci mai mult decât te duc puterile.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro