Saul – noblețea de la început

Devoțional zilnic 3 aprilie 2019

S-au găsit însă şi oameni răi, care ziceau:„Ce ne poate ajuta acesta?” şi l-au dispreţuit şi nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude. 1 Samuel 10:27

Pentru o vreme, Saul a reuşit să facă faţă provocărilor la care funcţia sa publică îl expuneau. În această poziţie, el trebuia să se confrunte i ii nemulţumiri, critici şi opoziţie. Acestea sunt un lucru dat pentru orice conducător, şi Saul nu le putea evita. Aşa că el s-a făcut că nu-i nude.

Pentru început, lucrurile nu erau rele deloc. Saul a reuşit să-şi creeze imaginea publică a unui bărbat nobil, răbdător şi înţelept, împreună ni statura sa impunătoare, aceste trăsături de caracter au făcut o bună impresie. Poporul se putea chiar felicita că are în frunte un asemenea conducător.

O singură problemă nu a înţeles Saul, şi anume că nobleţea autentică nu se construieşte doar printr-o singură reuşită. Este nevoie de repetiţii lungi şi obositoare până când un gest sau un comportament devine trăsătură de caracter specifică şi stabilă. Păcat că Saul nu avea această disponibilitate. Caracterul se formează cu migală şi trudă, iar Saul era nerăbdător şi impulsiv. Pentru câteva momente a reuşit să treacă examenul provocării publice şi ar fi avut toate şansele să continue cu succes, dar nu a fost aşa.

Dispreţul oamenilor răi, care l-au nesocotit pe alesul poporului şi s-au manifestat cu ostentaţie publică, a rănit adânc inima împăratului înscăunat de curând. Ceea ce avea să-i distrugă viaţa şi liniştea sufletească era teama că cineva ar putea să-l ignore şi să-i ia locul. Nobleţea de la început avea să-l părăsească dureros de repede.

Succesul la un pas de tine:

Care dintre calităţile tale personale ar avea nevoie de maturizare şi stabilitate? Pregăteşte-te pentru acţiuni pe termen lung, dacă ai în vedere dezvoltarea caracterului.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro