Scopul harului

Devoțional zilnic

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.(Efeseni 2:8)

Urmărește ediția video aici.

Scopul și ideea harului au existat din veșnicie. Înainte de întemeierea lumii, în sfatul dumnezeirii s-a hotărât crearea omenirii și înzestrarea acesteia cu puterea de a face voia divină. Însă nerealizarea acestui deziderat de către neamul omenesc, cu toate consecințele respective, nu au fost necunoscute de Cel Atotputernic, și totuși acest lucru nu L-a împiedicat să-Şi aducă la îndeplinire planul Său veșnic, căci Domnul Își are tronul întemeiat pe neprihănire. Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început; lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute toate lucrurile de la începutul lumii. De aceea, răscumpărarea nu a fost un gând venit ulterior – un plan conceput după căderea lui Adam –, ci un plan preexistent, din veșnicie, care avea să fie pus în aplicare pentru binecuvântarea nu numai a acestei părticele din univers, ci pentru binele tuturor lumilor pe care le-a creat Dumnezeu.

Crearea lumilor, taina Evangheliei, toate au același scop, acela de a face cunoscută tuturor ființelor create, prin natură și prin Hristos, slava caracterului divin. Slava lui Dumnezeu este descoperită omenirii pierdute și ființelor din celelalte lumi prin minunata manifestare a iubirii Sale prin faptul că a dat „pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Domnul cerurilor și al pământului Şi-a descoperit slava înaintea lui Moise atunci când acesta a mijlocit în rugăciune în favoarea idolatrului Israel și I-a cerut: „Arată-Mi slava Ta.”

Este privilegiul fiecărui urmaș al lui Hristos acela de a vedea slava lui Dumnezeu, de a înțelege bunătatea Sa și de a ști că El este un Dumnezeu cu o milă și o iubire infinite… Domnul Isus a venit să-L descopere pe Tatăl și să facă slava Sa cunoscută întregii omeniri. Nimeni nu a fost exclus de la privilegiile Evangheliei. (…)

Taina Evangheliei a fost rostită în Eden, când perechea ce căzuse a călcat porunca pentru prima dată și a fost găsită vinovată, căci Dumnezeu a spus șarpelui: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Dacă Satana ar fi putut atinge capul cu ispitele lui viclene, familia omenească ar fi fost pierdută, însă Domnul făcuse cunoscute scopul și ideea tainei harului, fiindcă „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. – Signs of the Times, 25 aprilie 1892

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit