Scoţia a devenit prima ţară din Regatul Unit care a incriminat penal lovirea copiilor de către părinţi, informează BBC.

Până în prezent, legea le permitea părinţilor și îngrijitorilor să folosească forţa fizică „rezonabilă” pentru a-și disciplina copiii. Însă guvernul scoţian și-a arătat susţinerea faţă de mai multe iniţiative menite să le asigure copiilor același nivel de protecţie împotriva atacurilor care le este garantat și adulţilor.

Interzicerea tuturor pedepselor corporale a fost susţinută de o majoritate covârșitoare în Parlamentul scoţian, care joi după-amiază a votat cu 84 la 29 în favoarea interdicţiei.

Iniţiativa legislativă aparţine unui membru al Partidului Ecologist, John Finnie, un fost ofiţer de poliţie care a raliat în jurul propunerii sale sprijinul Partidului Naţional Scoţian, al Partidului Laburist și al celui Liberal Democrat, precum și al mai multor organizaţii caritabile pentru copii.

Finnie a declarat că lovirea copiilor îi învaţă că „cine are putere are și dreptate” și că interdicţia transmite mesajul că „violenţa este inacceptabilă în orice împrejurare”. Conservatorii scoţieni s-au opus măsurii de incriminare, reproșând că aceasta scoate „părinţii buni”, care folosesc „pedepse rezonabile”, în afara legii. Maree Todd, ministrul scoţian pentru puericultură, a dat asigurări că „părinţii iubitori” nu vor fi incriminaţi de lege.

Scoţia a devenit astfel cea de-a 58-a ţară din lume care a interzis pedepsirea corporală a copiilor. Prima ţară din lume care a interzis acest lucru a fost Suedia, în 1979.

Potrivit BBC, în dreptul scoţian, toate atacurile fizice asupra adulţilor pot fi tratate ca agresiune – dar copiii nu beneficiază de aceeași protecţie.

Din acest motiv, o persoană acuzată de agresarea unui copil poate invoca în apărarea sa „pedepsirea rezonabilă” sau „violenţa legitimă” atunci când a folosit forţa fizică drept formă de disciplinare a unui copil cu vârsta sub 16 ani.

Atunci când decide dacă pedeapsa a fost într-adevăr rezonabilă, instanţa trebuie să ia în considerare factori precum: natura pedepsei, durata și frecvenţa acesteia, vârsta copilului și efectul, atât fizic, cât și mintal, pe care pedeapsa l-a avut asupra copilului. În practică, acest lucru se traducea, în general, prin acordarea permisiunii ca părinţii să își lovească copiii pe corp, dar nu și la cap, scuturarea și folosirea vreunui instrument de lovire fiind și ele în afara legii. Toate pedepsele fizice din școli și din alte domenii de educaţie erau deja complet interzise.

Sondajele de opinie din Scoţia indicau un dezacord major în privinţa propunerii de interzicere. Cei mai mulţi părinţi spuneau că legea curentă este suficientă și că schimbarea riscă să incrimineze părinţi „buni”.

Noua legislaţie folosește aceeași definiţie a pedepsirii fizice pe care a folosit-o și Comitetul ONU în Carta pentru Drepturile Copilului și, practic, scoate în afara legii pedepse precum: lovirea, pălmuirea, lovirea cu mâna și cu un instrument, lovirea cu piciorul, scuturarea, aruncarea, zgârierea, ciupirea, mușcarea, trasul de păr sau de urechi, forţarea copilului să stea în poziţii incomode, arderea, opărirea sau forţarea copilului să ingereze.