Scrisoarea întârziată

Devoțional zilnice 6 octombrie 2018

Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! – Psalmii 133:1

David O. McKay a afirmat: „Nicio scuză nu poate compensa eşecul acasă.” Acest principiu se aplică tuturor familiilor, inclusiv familiei din care provenim sau celei pe care ne-o vom forma. Dar mândria şi egoismul, competiţia şi neînţelegerile în comunicare au împărţit familii şi au separat fraţii unul de altul. Uneori cei mai mari duşmani sunt cei apropiaţi nouă.

În aprilie 1880, dr. John Harvey Kellogg (1852–1943) l-a angajat pe fratele mai tânăr, Will Keith Kellogg (1860–1951) ca asistent al său în Sanatoriul Battle Creek. Cei doi bărbaţi nu gândeau la fel în multe privinţe, dar în special referitor la producţia comercială a instituţiei. Ca medic, dr. Kellogg era mai preocupat să pună la dispoziţie alimente sănătoase – inclusiv granola, fulgi de porumb şi alternative vegetariene pentru carne – foştilor pacienţi ai sanatoriului. Ca om de afaceri, Will a dorit să îmbunătăţească gustul produselor şi să le vândă populaţiei în general.

Tensiunile dintre cei doi fraţi au dus la o ruptură a afacerii respective prin mai multe procese şi judecăţi prin tribunale.

Celor doi fraţi li s-a retras calitatea de membru al Bisericii Adventiste în 1907. Mai întâi lui Will, care nu mai participase la serviciile bisericii de 27 de ani şi, câteva luni mai târziu, şi lui John Harvey pentru că nu mai practica unele crezuri şi practici ale bisericii. Pe 14 decembrie 1943, dr. Kellogg a murit fără să-şi fi rezolvat neînţelegerile cu fratele mai mic. Surprinzător, şase ani mai târziu, pe 22 iunie 1948, Will a primit o scrisoare de împăcare de şapte pagini pe care dr. Kellogg a scris-o cu câtva timp înainte să moară. Secretara doctorului a văzut scrisoarea ca fiind prea înjositoare pentru acesta şi a decis să nu o trimită. Pe 6 octombrie 1951, Will Keith Kellogg, „Regele fulgilor de porumb” şi fondatorul Companiei Kellogg nu a mai avut ocazia să răspundă scrisorii fratelui său mai mare. Cineva înţelept a spus: „Vrei să fii fericit pentru un timp? Răzbună-te. Vrei să fii fericit pentru totdeauna? Iartă.” Dacă ai neînţelegeri cu cineva care încă trebuie să fie rezolvate, acesta este timpul potrivit pentru a o face. Chiar dacă cealaltă persoană implicată nu vrea să te ierte, cel puţin tu ţi-ai făcut partea şi poţi trăi în pace cu Dumnezeu şi cu conştiinţa ta.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro