Sculpturi religioase

Devoțional zilnice

Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut la cele două capete ale capacului ispăşirii. – Exodul 25:18

Porunca a doua a Decalogului spune astfel: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai jos decât pământul” (Exod 20:4). Cum putem armoniza această afirmaţie cu multele sculpturi existente în lume?

Unul dintre cei mai faimoşi sculptori a fost britanicul Alan Collins (1928–2016). Câteva din piesele sale sunt expuse în Catedrala Guildford, Anglia, şi unele în campusurile universităţii adventiste din Statele Unite.

De exemplu, duminica după-masă, pe 3 mai 1981, a fost ridicat vălul de pe sculptura lui din bronz Bunul samaritean, din campusul Universităţii Loma Linda. În 25 aprilie 1998, o altă sculptură impresionantă din bronz masiv, Moştenirea conducătorilor – reprezentându-l pe J. N. Andrews şi cei doi copii ai săi părăsind Europa, în 1874 – a fost dezvelită în faţa Bisericii Pioneer Memorial, de la Universitatea Andrews.

La Sesiunea Conferinţei Generale din 2000, din Toronto, Canada, a fost luat vălul de pe sculptura majoră în bronz a lui Victor Issa, care conţinea 12 piese – Împăratul vine. Acolo sunt înfăţişate 10 persoane reprezentând toate continentele lumii, cu feţele radiind în timp ce privesc a doua venire a lui Hristos. După încheierea sesiunii, sculptura a fost instalată permanent în holul sediului Conferinţei Generale din Silver Spring, Maryland.

Unii oameni se întreabă dacă aceste sculpturi nu sunt o încălcare a poruncii a doua. Dar căutând un răspuns, să nu uităm că această interdicţie a fost scrisă pe nişte table de piatră care au fost puse în chivotul legământului, cu doi heruvimi pe capacul de aur. Deci porunca nu interzice toate elementele vizuale auxiliare, chiar sanctuarul pământesc fiind împodobit cu câteva. Această interdicţie era mai mult în sensul „să nu îţi faci pentru tine un idol” (Exod 20:4, NASB).

Dumnezeu i-a dat poruncă lui Moise să facă „un şarpe de aramă” (Num. 21:9). Dar mai târziu, când israeliţii au început să îl venereze, împăratul Ezechia l-a distrus (2 Împ. 18:4). Problema nu este atât de mult ce vedem, ci modul în care o vedem. Chiar şi oamenii amabili şi lucrurile folositoare pot ajunge să fie un obiect al veneraţiei noastre. Indiferent de natura lor, toţi idolii trebuie scoşi din viaţa noastră, dar nu neapărat şi toate elementele vizuale auxiliare.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit