Se… merită!

Devoțional zilnic 31 martie 2020

Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvântul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil, și ce va fi de făcut?” Judecători 13:12

Fiecare copil care se naște este o minune. În majoritatea cazurilor, copiii sunt mult așteptați să sosească pe lume. Dar, sunt și cazuri mai puțin fericite, unde copiii nu sunt doriți și mai mult ”încurcă” părinții. Însă, pentru acești copii există totuși o speranță, aceea că undeva, cineva își dorește să îi aibă aproape.

La fel s-a întâmplat și în cazul unei familii care își dorea foarte mult un copil. Andrei și Elena așteptau cu nerăbdare momentul în care vor deveni părinți, dar din motive de sănătate nu au putut. S-au rugat lui Dumnezeu și au mers la centrul pentru adopții. Dupa ce li s-a dat o lista întreagă de pași pe care trebuiau să îi facă pentru a fi luată în considerare cererea lor, au pornit încrezători înainte. Au cunoscut mulți copii, însă ceea ce i-a impresionat cel mai mult a fost o fetiță de 3 ani care se juca singură într-un colț, în centrul de plasament. În acțiunile ei se putea cunoaște tristețea, durerea… Au stat și au privit-o timp de câteva minute, apoi au cerut să petreacă puțin timp cu ea. ”A fost ca o minune!”, spune Elena. ”De cum ne-am apropiat de ea, și-a lăsat jucăriile și a venit să ne îmbrățișeze. Ne-a întrebat dacă vrem să îi cunoaștem prietenii și ne-a dus spre jucăriile din cameră. Din acel moment am știut. Am știut că ea va fi cea care ne va umple viața de frumos.” Știau că trebuie multă muncă și efort pentru a finaliza dosarul de adopție, însă chipul fetiței pe care îl purtau mereu în minte le dădea speranță.

”Mihaela, fetița noastră, parcă a fost a noastră dintotdeauna. Ea doar s-a născut în altă parte, dar ne-a așteptat cuminte până ce am sosit în viața ei. A venit după multe frământări și o lungă disperare și am înțeles de ce a fost să fie așa, ce dar poate însemna ea și cum de poate fi o astfel de iubire așa de adâncă, nu doar un sentiment născut pe neașteptate!”

Când Dumnezeu deschide drumul și răspunde rugăciunilor, nicio sarcină nu e prea grea pentru a reuși, niciun sacrificiu prea dureros. Oricât ar trebui să aștepți sau oricâți pași ar trebui să urci până acolo, merită. Pentru că la final, rasplata este peste așteptările tale.

Nu contează cât trebuie să lupți pentru a-ți atinge țelul, dacă este unul bun, merită să depui toate eforturile pentru a-l atinge!

Miron Iustina, Ghid – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro