Seamănă sămânța

Devoțional zilnic 5 iunie 2019

Dumnezeu a uns… pe Isus din Nazaret… care făcea bine. – Faptele 10:38

Eu şi soţul meu tocmai ne pregăteam să plecăm de la biserica noastră locală după un serviciu religios de înmormântare. Am fost inspiraţi de multele experienţe din timpul programului, relatări despre cum cel decedat, în vârstă de nouăzeci şi doi de ani, şi-a arătat dragostea pentru oameni. Am încercat să ieşim dintre rânduri pentru a putea vedea multele poze de familie care erau afişate în faţă în biserică. Dar am observat că la ambele capete ale băncii noastre eram blocaţi de grupuri de oameni care discutau. Aşa că am hotărât să aşteptăm până când mulţimea devenea mai mică.

La un moment dat am observat o doamnă cunoscută nouă care ne zâmbea de pe rândul gol de undeva din faţa noastră.

„Bună”, a spus ea, întinzând mâna în timp ce se prezenta. Nu a trecut mult şi deja discutam ca nişte vechi prietene. Ea a observat că eram „blocaţi” şi s-a gândit să facem cunoştinţă. A fost foarte frumos din partea ei.

În timpul conversaţiei noastre mi-am amintit de o experienţă din urmă cu treizeci de ani, când ne mutaserăm în Oregon. Am simţit îndemnul să îl chemăm pe acest bărbat (la a cărui înmormântare eram) şi pe soţia lui să servim prânzul împreună la noua noastră casă. În timpul prânzului le-am povestit de „misiunea în casă” în care eram implicaţi. După ceva timp, soţia lui a venit în bucătărie. Şi-a golit tot mărunţişul din poşetă pe masa din bucătărie şi a spus: „Aceştia sunt pentru misiunea voastră.” Gestul ei m-a impresionat foarte tare. Aceea a fost prima din multele experienţe pe care le-am avut cu această familie.

De-a lungul anilor am descoperit că în lucrarea misionară întotdeauna vor exista nevoi. Dacă întrebi un misionar care este cea mai mare nevoie intr-un câmp anume de lucru, răspunsul obişnuit ar fi: „Avem nevoie de tot!” Totuşi, lucrarea misionară nu trebuie să necesite sume mari de bani. A intra în contact cu cei din jurul tău este o formă de lucrare misionară. De exemplu, nouă ne place să le urăm bun venit celor care se mută în zona noastră. Recent i-am dus o salbă de trandafiri noii vecine. A fost foarte încântată şi a spus: „Niciodată nu am mai primit o salbă!” De îndată a pus-o în jurul gâtului. Îi putem face fericiţi pe cei din jurul nostru în multe feluri. Ellen White a spus un lucru foarte simplu: „Fiecare faptă bună este o sămânţă semănată.” Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, voi. 5, p. 18.

La urma urmei, însuşi Isus „făcea bine” (Faptele 10:38).


Frieda Tanner

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro