Șeful meu v-a urmărit multă vreme

Devoțional de seară

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde. – Isaia 65:24

Era o zi răcoroasă şi cu zăpadă, dar soacra mea dorea neapărat să îşi scoată salariul. Când tata a refuzat să o ducă, ea a hotărât să meargă singură pe jos. După spusele ei, era doar un kilometru şi jumătate până acolo. Da – un kilometru şi jumătate pe străzi îngheţate, cu zăpadă. Cu cârdul în mână şi-a început aventura prin ninsoarea care se înrăutăţea şi prin vânt. Aproape de strada la care trebuia să ajungă, a hotărât să o ia pe scurtătură printr-un cimitir mare. De la o poartă anume mai avea doar puţin până acasă.

Când a ajuns la poartă, aceasta era acoperită aproape în întregime de zăpadă. Multă vreme a încercat să dea zăpada din cale pentru a putea deschide poarta, dar fără succes. Dezamăgită, a pornit iar în lunga şi friguroasa călătorie înapoi la intrarea în cimitir. Chiar atunci o camionetă a îngrijitorilor cimitirului a oprit lângă ea. Un bărbat s-a aplecat din cabină şi i-a spus: „Intraţi înăuntru.”

Mama s-a împotrivit, spunând că este bine. Era în drum spre casă. Bărbatul a spus: „Şeful meu v-a urmărit multă vreme. El m-a trimis să vă iau. Uitaţi-vă la picioarele dumneavoastră goale. S-au albăstrit. Veţi îngheţa de frig. Intraţi înăuntru.” Cu reţinere, mama a urcat în camionetă. Nu a vrut să facă probleme. Şoferul i-a spus din nou: „Şeful meu v-a urmărit multă vreme. Trebuie să ajungeţi acasă.”

Mai târziu, mama şi-a dat seama că era imposibil ca cineva să vadă acea poartă cu probleme din biroul cimitirului. De asemenea, şoferul nu a întrebat niciodată unde locuia mama. Ieşind din cimitir, doar a virat înspre strada ei. Când au oprit la intersecţie, mama a oftat. În maşina din faţa lor, uitându-se la ei, l-a văzut pe tata. „Este soţul meu!” a murmurat ea. „Va fi foarte supărat că am lipsit atât de mult.” Auzind acestea (povestea ea mai târziu), şoferul s-a uitat la ea cu multă dragoste şi tristeţe în ochi. Apoi a mai virat încă o dată şi a oprit chiar în faţa casei. Înainte de a ieşi din maşină, el a avertizat-o: „Fiţi mai atentă pe viitor. Aţi fi putut muri.” Tăcută, mama a intrat înăuntru, temându-se de explozia care o aştepta din partea tatei. El doar i-a spus că ieşise în căutarea ei. Ea i-a zis că l-a văzut la capătul străzii. „Eram în camionetă. Te uitai direct spre noi.”

„Nu am văzut nicio camionetă,” a spus el. „Nu a fost nicio camionetă.” Mama se tot gândea la cuvintele şoferului: Şeful meu v-a urmărit multă vreme. El m-a trimis să vă iau.


Penny Estes Wheele

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit