Servul credincios – fidelitate și discernământ

Devoțional zilnic 2 septembrie 2019

Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Luca 12:42

Pentru a ilustra şi exemplifica portretul robot al conducătorului ideal, Mântuitorul a spus pilda servului credincios şi înţelept. În lipsa stăpânului, acesta trebuia să administreze casa şi oamenii în aşa fel încât acestea să se dezvolte în condiţii optime. Este dat aici modelul hrănirii personalului. Pentru a obţine cele mai bune performanţe, administratorul din pildă trebuia să îmbine armonios două calităţi personale de bază: fidelitatea faţă de stăpân şi puterea de pătrundere pentru a aplica această credincioşie la situaţiile concrete.

Credinţa sa faţă de stăpân constituie o motivaţie de primă mărime. Dragostea şi ataşamentul său trebuiau să străbată toate acţiunile sale. Dar el lucra cu oameni, şi credincioşia sa trebuia să ţină cont de acest aspect. Modul de hrănire şi întreţinere a celor din casă urma să determine şi ascultarea şi ataşamentul acestora faţă de cauza stăpânului. Dacă hrana avea să fie suficientă cantitativ şi de bună calitate, oamenii aveau să se simtă îngrijiţi şi apăraţi şi urmau să-şi facă în mod conştiincios treaba.

Orele de masă trebuiau de asemenea adaptate programului şi nevoilor personalului. Ştiind că masa la ore nepotrivite poate crea probleme pentru orele de odihnă, administratorul trebuia să se dovedească expert şi în această privinţă. Una peste alta, acest conducător trebuia să dovedească echilibru şi armonie în coordonarea generală a programului, cu un ochi permanent deschis spre nevoile oamenilor.

Succesul la un pas de tine:

În tensiunea dintre obiectivele de îndeplinit şi nevoile oamenilor, se va găsi totdeauna un punct de echilibru pentru eficienţă maximă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro