Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu Se va lupta pururea cu omul.” (Geneza 6:3; KJV)
Urmărește ediția video aici.
În zilele lui Noe nu toți oamenii erau în cel mai deplin sens idolatri păgâni… Cei care susțineau că-L cunosc pe Dumnezeu aveau cea mai mare influență, și aceștia au preluat conducerea în a face fără efect cuvântul Său rostit către ei de Noe. Nu doar că au respins ei înșiși solia predicatorului credincios al neprihănirii, ci, asemenea stăpânului lor, Diavolul, au căutat ca, prin toate mijloacele pe care le aveau la îndemână, să-i împiedice și pe alții să creadă și să asculte de Dumnezeu… În timp ce Noe rostea avertizarea cu privire la distrugerea în curând a acelei generații, ei aveau ocazia și privilegiul de a deveni înțelepți spre mântuire. Însă ei și-au predat mințile în stăpânirea lui Satana, și nu a lui Dumnezeu, iar acesta i-a înșelat așa cum i-a înșelat și pe primii noștri părinți. (…)
Lumea dinainte de potop considera că legile naturii erau fixe. Anotimpurile se derulau în ordinea stabilită. Râurile și pâraiele nu ieșiseră niciodată din matca lor, ci își purtaseră apele în siguranță până la marea cea mare. Legi fixe împiedicaseră apele să se reverse peste maluri. Însă toate aceste raționamente nu țineau cont de Mâna care ținuse pe loc apele, spunându-le: „Până aici să stați, să nu mergeți mai departe…” Ei gândeau atunci la fel cum gândesc oamenii din zilele noastre, ca și cum natura ar fi mai presus de Dumnezeul naturii, iar legile ei sunt atât de fixe că nici Dumnezeu nu le-ar putea schimba, astfel că în mintea oamenilor soliile de avertizare ale lui Dumnezeu erau o înșelăciune, o mare amăgire, bazându-se pe raționamentul că, dacă solia lui Noe era corectă, natura s-ar fi dat peste cap de la cursul său normal. (…)
Firea omului din zilele lui Noe, neinfluențată de Duhul lui Dumnezeu, este aceeași și în timpul nostru. În afirmațiile și expunerile Sale, Domnul Isus recunoaște în Geneza cuvintele Inspirației. Mulți admit că Noul Testament este de origine divină, însă, în privința Scripturilor Vechiului Testament, ei nu arată o considerație deosebită, dar aceste două mari părți nu pot fi separate. Apostolii inspirați care au scris Noul Testament îndreaptă continuu mințile celor ce studiază către Scripturile Vechiului Testament. Domnul Hristos îndreaptă mințile tuturor generațiilor, prezente și viitoare, către Vechiul Testament. El Se referă la Noe ca la o persoană literală, ce a trăit pe acest pământ; El Se referă la potop ca la un fapt autentic din istorie; El vorbește despre caracteristicile acelei generații ca regăsindu-se în acest veac. Cel ce este Adevărul și Viața a anticipat întrebările și îndoielile oamenilor cu privire la Vechiul Testament, specificând clar că sunt divine. – Signs of the Times, 20 decembrie 1877