Sfințenie în Domnul

Devoțional zilnice 1 februarie 2019

Vorbirea aceasta este prea de tot, cine poate s-o sufere? (Ioan 6:60)


 
Unii dintre cei care susțin a fi urmași ai lui Hristos ar putea fi înclinați să spună, ca ucenicii la un moment dat, în timp ce ascultau adevărurile de mare importanță ieșite de pe buzele divinului Învățător: „Vorbirea aceasta este prea de tot, cine poate s-o sufere?” Mulți consideră că se pune prea mult accent pe anumite lucruri. Când vorbim de abnegație și sacrificiu de sine pentru Hristos, ei consideră că zăbovim prea mult asupra acestor lucruri. Ar prefera să audă mai multe despre răsplata creștinului. Știm că cei care sunt credincioși vor moșteni toate lucrurile, dar marea problemă care se ridică este: Cine va rezista în ziua venirii Sale? Cine va putea sta în picioare când va veni El? Cine va fi socotit vrednic să primească marea și prețioasa răsplată ce va fi dată biruitorilor? Cei care au parte de suferințele Domnului Hristos vor avea parte și de slava Sa.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu dacă nu va fi sfânt. Dacă nu avem o viață curată, este imposibil să corespundem și să fim pregătiți spre a locui împreună cu îngerii cei sfinți și fără de păcat din cerul cel sfânt și curat. Păcatul nu poate fi prezent acolo. Nimic întinat nu poate intra pe porțile de mărgăritar ale cetății lui Dumnezeu. Și chestiunea cu care ne confruntăm este dacă ne vom întoarce de la toate păcatele noastre și dacă ne vom supune condițiilor puse de Dumnezeu ca să putem deveni fiii și fiicele Sale. Pentru a deveni membri ai familiei Sale regești, El cere de la noi să ne despărțim de lume. (…)

Credem fără șovăire că Domnul Hristos va veni curând și, crezând lucrul acesta, simțim nevoia să spunem oamenilor să se pregătească pentru venirea Fiului omului… Vrem ca și ei să facă parte din acea mulțime care se va închina înaintea tronului lui Dumnezeu spunând: „Vrednic, vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat pentru noi.” (…)

Când veți fi cu toții gata, biruind toate păcatele, îndepărtându-vă de orice nelegiuire, veți fi în starea potrivită de a putea primi nemurirea. (…)

Nu prezintă siguranță așteptarea unui timp mai potrivit. Timpul cel mai potrivit este astăzi. Dacă aude cineva glasul Său, să nu-și împietrească inima. Să asculte astăzi invitația harului. Să se lepede de mândrie, de nesăbuință, de orgoliu și să-și predea cu totul inima lui Dumnezeu. Veniți astăzi la El cu toți talanții voștri și cu influența pe care o aveți și depuneți-le fără rezervă la picioarele Aceluia care a murit pe crucea de pe calvar pentru a vă răscumpăra. – Review and Herald, 12 aprilie 1870

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro