Sfințit, dar nu fără păcat, 27 februarie

Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul. 1 Corinteni 1:30, 31

Aici am putea distinge între sfințirea autentică și cea falsă. Sfințirea nu constă doar în a declara și a învăța Cuvântul lui Dumnezeu, ci a trăi în conformitate cu voia Lui. Cei care susțin că sunt fără păcat și se laudă cu sfințirea, sunt încrezători în sine și nu își dau seama de pericol. Își ancorează sufletul cu presupunerea că, odată ce au experimentat puterea sfințitoare a lui Dumnezeu, nu sunt în pericol să cadă. În timp ce pretind că sunt bogați, s-au îmbogățit și nu au nevoie de nimic, nu  știu că sunt nenorociți, săraci, orbi și goi.

Dar cei care sunt cu adevărat sfinți au un simțământ al propriei slăbiciuni. Simțindu-și nevoia, vor merge după lumină, har și putere la Isus, în care locuiește toată plinătatea și care este Singurul care poate împlini nevoile lor. Conștienți de propriile imperfecțiuni, ei caută să devină mai mult asemenea lui Hristos și să trăiască în conformitate cu principiile legii Sale sfinte. Acest sentiment continuu de nepricepere va duce la o așa dependență de Dumnezeu, încât Duhul Său va fi văzut  în ei. Comorile cerului vor fi deschise pentru a satisface nevoile fiecărui suflet flămând și însetat. Toţi cei care au un astfel de caracter au asigurarea că într-o zi vor privi slava acelei împărăţii pe care imaginaţia  abia o poate înțelege.

Cei care au simţit puterea sfinţitoare şi transformatoare a lui Dumnezeu nu trebuie să cadă în greșeala periculoasă de a gândi că sunt fără păcat, că au atins cea mai înaltă stare de desăvârșire şi că nu pot fi ispitiți. Standardul creştinului este acela de a păstra în fața ochilor puritatea și frumusețea caracterului lui Hristos. În fiecare zi el poate adăuga noi frumuseţi şi să oglindească spre lume mai mult și tot mai mult din chipul divin. – The Bible Echo, 21 februarie 1898.

Devoționalul face parte din cartea  ”Ye Shall Receive Power ”  de Ellen G. White 

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Sfințit, dar nu fără păcat, 27 februarie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro