Și Dumnezeu are un pompier

DEVOTIONAL EXPLO 27 februarie 2018

Înainte ca să mă cheme, le voi răspunde, înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24

O furtună cu tunete şi fulgere ne-a învăluit în acea zi de vineri, 12 august 2011. Fiindcă fulgerele erau urmate imediat de bubuituri puternice de tunet, am oprit imediat alimentarea cu energie electrică de la tabloul electric principal al casei.

La 15 minute după aceea, o prietenă care se adăpostea la noi în casă pe timpul furtunii a strigat că este foc într-o parte a casei. Când am alergat afară, am văzut nori negri de fum şi scântei ieşind de sub streaşină de deasupra dormitorului meu. Era zona în care firele de tensiune de pe stâlpul stradal se conectau la tabloul casei noastre.

Trebuia să acţionăm rapid. Imediat au fost anunţaţi pompierii de către vecinii veniţi să vadă cu ce puteau ajuta. Apoi focul pur şi simplu s-a stins. La câteva minute a sosit maşina de pompieri. Aceştia au văzut că firele fuseseră arse şi că zona de sub streaşină şi peretele erau negre de funingine. Totuşi casa nu fusese afectată semnificativ.

„Aţi avut noroc!” ne tot spuneau oamenii, la care eu le răspundeam: „Nu a fost noroc. Eu sunt convinsă că Dumnezeu Şi-a trimis pompierul Său înaintea maşinii de pompieri ca să stingă acest foc. Şi ÎI laud pentru acest lucru şi Îi dau toată slava!” Această experienţă m-a făcut să mă gândesc la câteva adevăruri importante. În primul rând, Dumnezeu are în vedere binele nostru. În acea zi, eu şi familia mea puteam ajunge pe străzi.

În al doilea rând, când cerem ocrotirea lui Dumnezeu în fiecare zi în rugăciunile noastre, El ne aude. În al treilea rând, ar trebui să conştientizăm faptul că bunurile noastre materiale sunt daruri de la Dumnezeu ce pot fi folosite pentru binecuvântarea altora. În acelaşi timp, ele sunt în proprietatea Sa şi poate să ni le dea sau să ni le ia (Iov 1:21). El ştie cel mai bine.

În final, toată slava şi mărirea I se cuvin Dumnezeului nostru minunat care, în ciuda faptului că uneori uităm să ne rugăm în momentele de criză, răspunde – într-un fel sau altul – chiar înainte de a apela noi la El.

Haideţi să Îl rugăm pe Dumnezeu să aibă grijă de noi astăzi! Să Îi mulţumim pentru răspunsul pe care ni-l va da, oricare ar fi el!

Carol Joy Fider

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro