Șimei – batjocura de ocazie

Devoțional zilnic 16 mai 2019

David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David şi, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui şi vântura praf. 2 Samuel 16:13

Șimei, din familia lui Saul, nu făcea altceva decât să folosească ocazia pentru a-i reproşa lui David că a uzurpat tronul lui Saul. În vremuri normale, acest fel de a-l blama pe împărat era repede reprimat şi fără drept de apel. Dar acum, David şi oamenii săi acceptau resemnaţi situaţia fără să intervină.

David înţelegea exact ce se petrecea în sufletul defăimătorului. Dacă propriul fiu îi ameninţa viaţa, cum să nu-l blameze un duşman recunoscut? Judecând astfel lucrurile, David încerca să distingă drumul pocăinţei pe care trebuia să meargă. Aceasta era singura cale de a reuşi în împrejurarea în care se afla.

Ceea ce îl recomandă pe David ca un om spiritual este faptul că el nu mai încerca să recurgă la intervenţia oamenilor în favoarea sa. El dorea ca Dumnezeu să-i vadă umilinţa şi să-l scoată din încurcătură, împăratul avea nevoie să înveţe din nou să se încreadă în Dumnezeu şi să depindă de El.

David vedea în batjocura lui Şimei un instrument al judecăţii divine şi nu a intervenit împotriva acesteia. El trebuia să-şi dezvolte răbdarea de a-I permite lui Dumnezeu să-i uşureze viaţa. David se temea să mai facă planuri fără Dumnezeu. El era conştient că îndepărtarea de Domnul l-a adus în această stare şi dorea acum să reintre în favoarea iii vină. David începuse să înţeleagă că încercarea aduce răbdare şi că aceasta este tot atât de preţioasă ca vigilenţa şi intervenţia promptă.

Succesul la un pas de tine:

Crezi că poate fi şi ceva bun în reproşurile celor din jur? Poate că lecţia de umilinţă este exact lucrul de care ai nevoie pentru succesul ulterior!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro