Simfonie neterminată

Devoțional zilnice 30 octombrie 2018

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. – Filipeni 1:6

În lume există multe opere neterminate. Unele nu au fost finalizate niciodată din cauza lipsei de fonduri, altele din motive politice şi altele deoarece autorul proiectului a decedat. În muzică, una din cele mai faimoase piese incomplete este Simfonia neterminată de Schubert.

Franz Schubert (1797–1828) a fost un compozitor austriac sclipitor şi prolific, care merită titlul de „poet al muzicii” (H.C. Schonberg). După ce a aruncat o privire la colecţia sa impresionantă de lieduri şi cântece pe voci, Beethoven a exclamat: „Cu adevărat, în Schubert se observă o scânteie divină.” Una din piesele inspiratoare a lui Schubert este „Sanctus” din Deutsche Messe (German Mass), care se mai cântă şi astăzi în bisericile creştine ca „Mare eşti Tu, Doamne” (Imnuri creştine AZŞ, #9).

Pe 30 octombrie 1822, Schubert a început să scrie faimoasa Simfonia No. 8 în Si minor. Aceasta a devenit cunoscută ca Simfonia neterminată, deoarece el a scris doar două părți şi niciodată nu şi-a încheiat lucrarea.

Aproape un an mai târziu, Schubert a dat partitura unui prieten, care a păstrat-o timp de 40 de ani. Simfonia a avut premiera la Viena pe 17 decembrie 1865. Doar câteva decenii după moartea lui Schubert lumea a descoperit genialitatea acestui mare compozitor.

De ce a lăsat Schubert o aşa operă de artă neterminată? Unii spun că a lăsat-o deoparte pentru a se concentra asupra altei lucrări. Alţii susţin că simfonia era deja perfectă şi că nu mai trebuia adăugat nimic. Indiferent care ar fi explicaţia, piesa a rămas neterminată conform standardelor muzicale.

Există domenii în care proiectele neterminate poate că nu au consecinţe serioase. Totuşi, în chestiuni spirituale, nu există noţiunea de aproape mântuit sau mântuit parţial. Fie eşti mântuit, fie eşti pierdut complet. Dar lăudat fie Domnul că, dacă te predai pe deplin lui Dumnezeu, El nu va lăsa mântuirea ta neterminată! Pavel spunea: „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Fil. 1:6). Deşi creşterea în Hristos este efortul unei vieţi întregi (Fil. 3:12-16), prin neprihănirea desăvârşită a lui Hristos, tu poţi fi salvat pe deplin chiar acum. Fie ca aceasta să fie experienţa ta şi a mea!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro