Simplu este mai greu

Devoțional zilnic

Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află. Matei 7:13-14

Textul de astăzi ne vorbește despre contraste și dificultăți preferabile. Când ai la îndemână două metode de a rezolva o problemă (simplă și complicată), când pentru un traseu ai două alternative (solicitantă și lejeră) cei mai mulți oameni aleg varianta ușoară pentru că aduce cu sine maximă reușită cu minim efort. Deși sunt paradigme de gândire ce promovează alegerea unei căi mai grele, înțeleg argumentele pentru alegerea simplului, ușorului sau accesibilului. Dar când avem de-a face cu schimbarea totală a destinației, lucrurile se schimbă. Când avem la dispoziție destinație bună doar prin mijloace dificile și destinație rea prin mijloace confortabile, nici-o logică nu-ți permite să alegi facilul neținând cont de destinație.

Iar dacă discuția ajunge în punctul în care ne duce textul din Matei, vorbim de o destinație a vieții, ce nu ar trebui ratată sub nici-o formă. Poate ți se pare totul greu, cu multe reguli și interdicții, cu eforturi și transpirație, cu disciplină și dificultăți, pe când alternativa este atât de simplă… Când destinația este incomparabil mai frumoasă decât cel mai frumos vârf de munte, nu poți alege coborârea ușoară a unei văi răcoroase! Drum, nu atât bun, cât… unde trebuie!

Felix Mușat, Director Tineret, Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit